Poezie
O, cât de mult mă tot gândesc la tine...
1 min lectură·
Mediu
O, cât de mult mă tot gândesc la tine,
Delir chinuitor de plăsmuiri
Și ore-ntregi trăiesc din amintiri,
Văpăi de foc, ecouri cristaline !
Mă înfioară-aprinse năluciri –
Sclipiri de diamante și rubine,
Dar pâlpâind, încet se sting în mine
Credințe oarbe, seci dumnezeiri.
Dar tot mai ești în gândul meu stăpână
Tiranizându-l ceasuri lungi în șir…
Inconștient, icoana ta divină
Mă-ngroapă într-un zdrobitor delir
Și nopți târzii, când gândul mi-e fântână
Sunt trist și singur, ca bătrânul Lear.
012426
0
parodie la „O, cât de mult mă tot gândesc la tine”
de Filip Militeanu
O, cât de mult aș vrea să scriu ca tine,
Să delirez din pix adânci scorniri,
Să-ntruchipez în fraze răzvrătiri
Și-a doua zi să iau algocalmine.
Amorului să-i caut definiri
În vorbe-ntoarse, aparent cretine,
Să screm cuvinte așezat pe vine
Uitând de ale limbii vechi zidiri.
Dar pana mea-i sortită să rămână
Supusă roabă-a clasicului stil
Și vorba clară îmi va fi stăpână.
Ne vrând să caut versuri chilipir
Voi scrie doar în limba mea, română
Iar cu-i nu-i place-i spun atât : sictir.