Când voi pleca...
În lumea-n care ne aflăm Suntem doar oaspeți pentru-o vreme, Excursie ce-o terminăm Când Cel Etern o să ne cheme, Și-atunci vom reveni acasă În veșnicia luminoasă. Când voi pleca
Împlinire
Eram un val de mare Purtat de uragan, Visând un țărm de soare, Din aur și mărgean… Și am ajuns, în fine La țărmul mult dorit : Te-am întâlnit pe tine – Vibram și m-am oprit. Erai un vis
Acrostih pentru tine
Tu ești o Zână din Neant venită… Eu sunt un Om cu inima rănită… Iubirea ne-a legat pe totdeauna Unindu-ne cu-a ei îmbrățișare ; Balsamul ei va lumina într-una Eterna noastră,
Am gonit dragostea...
Am gonit dragostea Din mine În iadul ei Și-am spus “Adio !” Oricăreia dintre femei. Iubirea era Tot ce aveam mai scump Pe lume, Până am înțeles Că sunt victima unei glume. În jocul
Poem etern
Noi, oamenii, prețuim viața mai mult sau mai puțin, mai devreme sau mai târziu, deși mulți dintre noi nu își justifică existența pe acest pământ al luptelor eterne. Noi, oamenii, căutăm
În ziua viselor ce mor...
În ziua viselor ce mor Și a speranțelor zdrobite, Fac astăzi din cenușa lor Mormântul meu de stalactite. Și totuși, simt că-mi este dor De toate florile-ofilite, În ziua viselor ce mor Și
\"Love story\"
Femeile vor pune stăpânire pe omenire și apoi o vor distruge. Iar noi, bărbații, vom ajunge sclavii femeilor, și stăpâniți de ele le vom binecuvânta. Și aceasta, în două cuvinte, înseamnă
Credință
Trebuia să am un zeu Pe care să-l văd și să-l simt Mereu aproape de mine Și care să aibă un nume… Trebuia să am un templu În care să mă închin În toate direcțiile Și în toate sensurile
Carmen Misaerabile
Carmen Saeculare, cântec de diamant crescut din pianina eternității, ai inventat Iubirea magică, ai copt-o în cuptorul Soarelui și ai pus-o stăpână peste oameni. Dar noi, prizonieri ai
Vis
Ai fost un vis, ca alte multe vise Și totuși, într-un fel, deosebit : Cît timp himera ta mă stăpânise, Destinul, ca-ntr-o vrajă, ne-a unit. Am căutat în tine puritatea Unui ideal suprem și
Adio !
În drumul vieții azi ne despărțim Și între noi uitarea se așterne ; E capătul idealelor eterne La care noi cu toții năzuim… Ideal profan în suflet singuratic, Te-am căutat prelung și te-am
Din ziua aceea...
Din ziua aceea când mi-am făurit din tine un Idol și l-am fetișizat, retrăiesc mitul păsării Phoenix : m-am renăscut din cenușa
Atenție, alchimiști !
Orice s-ar spune, fetele sunt și rămân o adevărată comoară ! Nu datorită frumuseții lor, căci orice frumusețe este relativă și deci, trecătoare, deși există și comori de frumusețe; nici
De ce ?...
Când ai trecut de optsprezece ani Și sângele îți e tot mai fierbinte, Te simți stingher în lumea ta prea strâmtă Și în neant se pierde a ta minte, Tu cauți un suflet să te înțeleagă, O fată
Zburați, vise !
Zburați, vise tinere spre depărtări Și eliberați-vă de jugul apăsător Și sufocant al realității, Cât timp mai este deschisă Poarta grea a coliviei voastre. Scăpați de gratiile
Între cer și pământ...
Între Cer și Pământ E o lume nebună, Se nasc zilnic sau mor Milioane de vise Strivite de vreo furtună… Între Cer și Pământ Există minunea iubirii, Cresc arbori și case și flori, Se-nalță
Clarobscur
Întunericul, în luptă cu lumina își depune între noi rugina. Dar sufletul, în loc să ruginească a învățat să se călească. Câți ani de-ntuneric cu al lor sobor ne vor stăvili în triumfalul
Zbor
Când dorești ceva din suflet, din adâncul firii tale, Nimeni și nimic atuncea nu îți poate sta în cale ; Totu-n jur ți se supune, ești titan și supraom – La dorința ta, renaște mitul lui
Noapte bună, draga mea !
Cu sclipiri ca de aramă astrul nopții strălucește Și privindu-ne cum mergem, mână-n mână amândoi, Ne învăluie-n noianul lui de raze,-aprins șuvoi Și-n senina noapte-albastră, galeș, dânsul ne
Primăvara ta
S-au reîntors copiii primăverii Și ghioceii iar au înflorit, Trăim poemul cald al re-nvierii Și-o nouă primăvară a sosit. E primăvara ta ce îți aduce Un dar neprețuit de ziua ta : E gândul
Vis paradoxal
Rațiunea noastră doarme și visează Tot ce nu îndrăznește când e trează. Așa se naște visul de iubire Care se stinge-nvins doar la trezire. Somnul rațiunii monștri plăsmuiește, Deci,
Cercetare
Eu sunt un fenomen ciudat și contradictoriu în curs de cercetare și sunt supus acțiunii indicatorilor de către un cercetător sever, care poartă o mască de protecție. Pentru a nu primejdui
Și dacă totuși...
Și dacă totuși vei uita Vrăjitul vis ce ne-a unit Și te-a făcut iubirea mea O scurtă clipă-n infinit, Nu te condamn ; nu-i vina ta, Așa e-n toate hărăzit : Tot ce a strălucit cândva Se
Cuvintele tăcerii
Pentru mine tăcerea își are propriul său limbaj, bine definit. De pildă, când mă plimb cu iubita în amurg pe aleile mărginite de plopii înălțați spre soare și de sălcile aplecate spre
