Poezie

Poem etern

1 min lectură·26 octombrie 2007

Mediu

Noi, oamenii, prețuim viața

mai mult sau mai puțin,

mai devreme sau mai târziu,

deși mulți dintre noi nu își justifică existența

pe acest pământ al luptelor eterne.

Noi, oamenii, căutăm fericirea,

Fata Morgana a minții

și fântâna sufletului – burete uscat

și jucăm fotbal cu ea.

Noi, oamenii, căutăm dragostea,

clopot de tinichea poleit cu aur,

din care sunăm în toate punctele cardinale

ale trupului și ale sufletului.

Dar noi, oamenii,

încă nu știm să prețuim moartea

fără de care

viața, fericirea și dragostea la un loc

nu au nici o valoare

și care este mai necesară

decât toate trei la un loc.

Dacă suntem pe o culme

a vieții, a fericirii sau a dragostei,

moartea ne împiedică să cunoaștem

declinul inevitabil.

Dragostea este cântecul de aur

și comoara cea mai de preț a omenirii,

dar ea nu poate fi separată de moarte,

întocmai ca polii unui magnet.

Noi, oamenii, vom fi cu adevărat oameni

numai atunci când vom ști să prețuim moartea

la adevăratele ei dimensiuni.

013.468

Filip Militeanu. “Poem etern.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/filip-militeanu/poezie/1750550/poem-etern

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

a nu se posta mai mult de 2 texte pe zi. mulțumim