Un singur lucru îți oferă deplină libertate:
Trage apa după ce te scalzi în realitate;
Eu unul nu pot să dorm la noapte
Dacă nu ating doza minimă de creativitate.
Artist inexpresiv
Cu o
Urme de narcisism în ADN,
Egoism, egocentrism și altele,
Deja derutezi chakrele;
Cântărind faptele
Degetele mi se înmoaie,
Dar îmi iau creioanele
Și plec să mâzgălesc altă foaie.
Promovată pe hârtie igienică
Domnișoara se dă virgină
Dar celelalte 11 zodii replică:
Primul tău cuvânt trebuie să fi fost "eu",
Căci exagerarea egocentrismului e problema ta,
Oricât îmi e
Îți place să te minți
În timp ce eu mă simt
Captiv în propriul univers meditativ;
Caut un alt corp părăsit,
Aici se află un suflet parazit;
Deposedat de legile fizicii, întrebării
Îi răspund
Prin ochelari negri ca ochii închiși,
Te țin sub a mea privire, atent,
Fac umbră soarelui c-o falcă-n cer
Și una în pământ sau, și ura în pământ,
Nisipul mă așteaptă cu căldură
Pardon, e
Intru pe vârfuri, pe vers, sau pe verso,
Cu un șarm aparte pendulez între oglinzi,
Din stație-n stație cobor la alt nivel,
Cuvinte dulci și-un zâmbet șic pretinzi.
O transă bionică adoarme
Dar din dar se nasc perechi:
Război, în mână c-o sabie și un scut,
Apoi pace, în mână c-o țâță și un fund.
Dacă de ele vrei să fugi,
Sari în șlapii mei degrabă
Și mergi liniștit pe apă.
Eu
Adâncă mai e groapa unui păcătos;
Auzi și tu cum cad pe gânduri iar,
Și le innod cu patos, dar...
Zac în pat, și ea
Mă ține de vorbă, luna.
Nu am bani să-i trimit o scrisoare,
Un email,
Te văd pe geam, abătut,
Mă vezi în oglindă,mascat de un zâmbet mut,
Te cunosc bine, fițe și impresii,
Iar tu pe mine, foițe și obsesii.
Sub șapcă un pachet întreg de zebre
Pictez color, gol,
București, ai o gură mare
Și un caracter infect.
Ba o gaură mare în asfalt,
Se numește dulce amintire.
Când te uiți prima dată în oglindă
Îmbrățișezi moartea pentru totdeauna
Ca amorezii din
Fantome ostile și o voce
Calmă rezonanță,
Dar melodia este stranie,
Și lipsită de noi, mă.
Culorile vin cu timpul,
Eu vin cu limba
Ne măsurăm unul pe altul
Din cap până
În șlapii mei
În spatele unei uși mereu închise,
O ușă plină de surprize;
Un alt drum de fiecare dată,
Un alt eu o găsește spartă,
Un alt tu-i întoarce spatele,
Un alt eu nu-și lasă fratele;
Am făcut
Ora doișpe-i de că*at,
Punct ochit, l-am cenzurat;
Nu mai fac alt compromis,
Încep ziua dintr-un vis;
Din trei fraze sunt în pat,
Traseul ăsta-i ondulat;
Alter Ego-ul intră-n joc,
Creierul
Suprainfecție în creierul tău mic
Politica devine filozofen;
E timpul să-ți dai seama,
Isus calcă nuferi în picioare
Noroc că s-a spălat în zăpadă
După ce și-a jucat cărțile murdare.
Mâna pe
Să deschizi primul ochi e mai greu,
După iau toate foc de la sine.
Trage bre’cheta mai aproape,
Cu o mână lungă cât
Limba lui Chronos ce-ți măsoară zile.
În clepsidră fierbe o pastilă
Prea
Stinge becul și ne înțelegem din priviri,
Când umplu noaptea cu saci goi ca ochii lui Chronos,
Într-o clipă ascunsă de bătaia unei inimi, vii?
Târăsc pixul pe foaie până când îi absoarbe toată
Începe monodia și intri în transă,
Meditație transcedentală pe nepusă masă.
Discursul unui shaman singuratic:
Viața amorțește chipurile
Până la un sărut pragmatic,
O siluetă uitată pe orbită,
Ce veselie când curge Lacrima lui Ovidiu
Se preface picătura in 12 pahare pline
Unul pentru fiecare lună pierdută
La poker ca mama natură
Soarelui i-au ieșit cearcăne, și somnul mă fură.
Prea
Mai puțin teatru și mai multă poezie
Cu două degete în plus mă jur
Pe dreadul meu mai tare ca onoarea
Că dintr-o țigare îți tai răsuflarea
Adu BASUL să-ncropim o erezie
Nici șoaptele nu mai
Două și jumătate, fete
Două bete
Și jumătate de pahar.
Mint.
Două fețe,
Între pleoape, două bețe,
Jumătate le observi venind.
Încă jumătate, trifoi și noroc,
Dar m-atacă oglindirea ta de
Cu o cască în ureche
Și una-i de protecție
Totul pare dulce, dar nu-i decât o frecție
Saturație de căcaturi lăsate la-ntâmplare
Calc pe ele ca isus pe apă
Ia ultima gură de oxigen
În fine,
Năpârlește calendarul
Se ofilesc zilele si cad într-o cifră
Ca trandafirii cu spinii lor uitati in gară
Plimbă limba-ntre petale
Să aibă și ea gust, iară
Sa aibă și ele ce scuipa
Optând jos, pe
Până rămân fără expresie
Continui să îmi exprim durerea,
După care trântesc porțile ca vântul
Și construiesc peste depresie.
Nu vrei să deguști viața amară,
Mai bine rămâi in al meu palat de
