București, ai o gură mare
Și un caracter infect.
Ba o gaură mare în asfalt,
Se numește dulce amintire.
Când te uiți prima dată în oglindă
Îmbrățișezi moartea pentru totdeauna
Ca amorezii din
Urme de narcisism în ADN,
Egoism, egocentrism și altele,
Deja derutezi chakrele;
Cântărind faptele
Degetele mi se înmoaie,
Dar îmi iau creioanele
Și plec să mâzgălesc altă foaie.
Iubește-mă cu voce tare, Doamne
Să aud și eu ecoul acestei boli,
Ca să nu ne vadă lumea, Doamne
Tu vrei să ne iubim în nori.
Nopți prea lungi, vise prea scurte,
Creează reacții
Adâncă mai e groapa unui păcătos;
Auzi și tu cum cad pe gânduri iar,
Și le innod cu patos, dar...
Zac în pat, și ea
Mă ține de vorbă, luna.
Nu am bani să-i trimit o scrisoare,
Un email,
Dar din dar se nasc perechi:
Război, în mână c-o sabie și un scut,
Apoi pace, în mână c-o țâță și un fund.
Dacă de ele vrei să fugi,
Sari în șlapii mei degrabă
Și mergi liniștit pe apă.
Eu
Fantome ostile și o voce
Calmă rezonanță,
Dar melodia este stranie,
Și lipsită de noi, mă.
Culorile vin cu timpul,
Eu vin cu limba
Ne măsurăm unul pe altul
Din cap până
În șlapii mei
Suprainfecție în creierul tău mic
Politica devine filozofen;
E timpul să-ți dai seama,
Isus calcă nuferi în picioare
Noroc că s-a spălat în zăpadă
După ce și-a jucat cărțile murdare.
Mâna pe
Un singur lucru îți oferă deplină libertate:
Trage apa după ce te scalzi în realitate;
Eu unul nu pot să dorm la noapte
Dacă nu ating doza minimă de creativitate.
Artist inexpresiv
Cu o
Mai puțin teatru și mai multă poezie
Cu două degete în plus mă jur
Pe dreadul meu mai tare ca onoarea
Că dintr-o țigare îți tai răsuflarea
Adu BASUL să-ncropim o erezie
Nici șoaptele nu mai
Începe monodia și intri în transă,
Meditație transcedentală pe nepusă masă.
Discursul unui shaman singuratic:
Viața amorțește chipurile
Până la un sărut pragmatic,
O siluetă uitată pe orbită,
În spatele unei uși mereu închise,
O ușă plină de surprize;
Un alt drum de fiecare dată,
Un alt eu o găsește spartă,
Un alt tu-i întoarce spatele,
Un alt eu nu-și lasă fratele;
Am făcut
Prin ochelari negri ca ochii închiși,
Te țin sub a mea privire, atent,
Fac umbră soarelui c-o falcă-n cer
Și una în pământ sau, și ura în pământ,
Nisipul mă așteaptă cu căldură
Pardon, e
Stinge becul și ne înțelegem din priviri,
Când umplu noaptea cu saci goi ca ochii lui Chronos,
Într-o clipă ascunsă de bătaia unei inimi, vii?
Târăsc pixul pe foaie până când îi absoarbe toată
Te văd pe geam, abătut,
Mă vezi în oglindă,mascat de un zâmbet mut,
Te cunosc bine, fițe și impresii,
Iar tu pe mine, foițe și obsesii.
Sub șapcă un pachet întreg de zebre
Pictez color, gol,
Ce veselie când curge Lacrima lui Ovidiu
Se preface picătura in 12 pahare pline
Unul pentru fiecare lună pierdută
La poker ca mama natură
Soarelui i-au ieșit cearcăne, și somnul mă fură.
Prea
Să deschizi primul ochi e mai greu,
După iau toate foc de la sine.
Trage bre’cheta mai aproape,
Cu o mână lungă cât
Limba lui Chronos ce-ți măsoară zile.
În clepsidră fierbe o pastilă
Prea
Ora doișpe-i de că*at,
Punct ochit, l-am cenzurat;
Nu mai fac alt compromis,
Încep ziua dintr-un vis;
Din trei fraze sunt în pat,
Traseul ăsta-i ondulat;
Alter Ego-ul intră-n joc,
Creierul
Cu o cască în ureche
Și una-i de protecție
Totul pare dulce, dar nu-i decât o frecție
Saturație de căcaturi lăsate la-ntâmplare
Calc pe ele ca isus pe apă
Ia ultima gură de oxigen
În fine,
Stăm vis-a-vis de perfecțiune
Cu un ochi în farfurie și unul pironit la umbre
Am un chef de glume și unul fără nume
Zâmbet pal, văzut la capăt de ochean
Ocean liniștit, o fi și el vreun
Două și jumătate, fete
Două bete
Și jumătate de pahar.
Mint.
Două fețe,
Între pleoape, două bețe,
Jumătate le observi venind.
Încă jumătate, trifoi și noroc,
Dar m-atacă oglindirea ta de
Intru pe vârfuri, pe vers, sau pe verso,
Cu un șarm aparte pendulez între oglinzi,
Din stație-n stație cobor la alt nivel,
Cuvinte dulci și-un zâmbet șic pretinzi.
O transă bionică adoarme
Știu că ai rămas mut,
Dar pune mâna la gură când caști
Ciocul și corbul au avut
Onoarea de a prevesti sfârșitul mult
Ai așteptat dar timpul stă cu noi la masă,
Cântă, bea vin și
Până rămân fără expresie
Continui să îmi exprim durerea,
După care trântesc porțile ca vântul
Și construiesc peste depresie.
Nu vrei să deguști viața amară,
Mai bine rămâi in al meu palat de
