Poezii

Un singur lucru îți oferă deplină libertate: Trage apa după ce te scalzi în realitate; Eu unul nu pot să dorm la noapte Dacă nu ating doza minimă de creativitate. Artist inexpresiv Cu o

Vrei să dormi sub stele dar Te trezești violată ca frumoasa adormită, Cu-n pantof lipsă și puțin cam obosită, Iar în gât, un măr cu gust amar.

Urme de narcisism în ADN, Egoism, egocentrism și altele, Deja derutezi chakrele; Cântărind faptele Degetele mi se înmoaie, Dar îmi iau creioanele Și plec să mâzgălesc altă foaie.

Promovată pe hârtie igienică Domnișoara se dă virgină Dar celelalte 11 zodii replică: Primul tău cuvânt trebuie să fi fost "eu", Căci exagerarea egocentrismului e problema ta, Oricât îmi e

Îți place să te minți În timp ce eu mă simt Captiv în propriul univers meditativ; Caut un alt corp părăsit, Aici se află un suflet parazit; Deposedat de legile fizicii, întrebării Îi răspund

Prin ochelari negri ca ochii închiși, Te țin sub a mea privire, atent, Fac umbră soarelui c-o falcă-n cer Și una în pământ sau, și ura în pământ, Nisipul mă așteaptă cu căldură Pardon, e

Intru pe vârfuri, pe vers, sau pe verso, Cu un șarm aparte pendulez între oglinzi, Din stație-n stație cobor la alt nivel, Cuvinte dulci și-un zâmbet șic pretinzi. O transă bionică adoarme

Dar din dar se nasc perechi: Război, în mână c-o sabie și un scut, Apoi pace, în mână c-o țâță și un fund. Dacă de ele vrei să fugi, Sari în șlapii mei degrabă Și mergi liniștit pe apă. Eu

Adâncă mai e groapa unui păcătos; Auzi și tu cum cad pe gânduri iar, Și le innod cu patos, dar... Zac în pat, și ea Mă ține de vorbă, luna. Nu am bani să-i trimit o scrisoare, Un email,

Te văd pe geam, abătut, Mă vezi în oglindă,mascat de un zâmbet mut, Te cunosc bine, fițe și impresii, Iar tu pe mine, foițe și obsesii. Sub șapcă un pachet întreg de zebre Pictez color, gol,

București, ai o gură mare Și un caracter infect. Ba o gaură mare în asfalt, Se numește dulce amintire. Când te uiți prima dată în oglindă Îmbrățișezi moartea pentru totdeauna Ca amorezii din

Fantome ostile și o voce Calmă rezonanță, Dar melodia este stranie, Și lipsită de noi, mă. Culorile vin cu timpul, Eu vin cu limba Ne măsurăm unul pe altul Din cap până În șlapii mei

În spatele unei uși mereu închise, O ușă plină de surprize; Un alt drum de fiecare dată, Un alt eu o găsește spartă, Un alt tu-i întoarce spatele, Un alt eu nu-și lasă fratele; Am făcut

Ora doișpe-i de că*at, Punct ochit, l-am cenzurat; Nu mai fac alt compromis, Încep ziua dintr-un vis; Din trei fraze sunt în pat, Traseul ăsta-i ondulat; Alter Ego-ul intră-n joc, Creierul

Suprainfecție în creierul tău mic Politica devine filozofen; E timpul să-ți dai seama, Isus calcă nuferi în picioare Noroc că s-a spălat în zăpadă După ce și-a jucat cărțile murdare. Mâna pe

Să deschizi primul ochi e mai greu, După iau toate foc de la sine. Trage bre’cheta mai aproape, Cu o mână lungă cât Limba lui Chronos ce-ți măsoară zile. În clepsidră fierbe o pastilă Prea

Stinge becul și ne înțelegem din priviri, Când umplu noaptea cu saci goi ca ochii lui Chronos, Într-o clipă ascunsă de bătaia unei inimi, vii? Târăsc pixul pe foaie până când îi absoarbe toată

Începe monodia și intri în transă, Meditație transcedentală pe nepusă masă. Discursul unui shaman singuratic: Viața amorțește chipurile Până la un sărut pragmatic, O siluetă uitată pe orbită,

Ce veselie când curge Lacrima lui Ovidiu Se preface picătura in 12 pahare pline Unul pentru fiecare lună pierdută La poker ca mama natură Soarelui i-au ieșit cearcăne, și somnul mă fură. Prea

Mai puțin teatru și mai multă poezie Cu două degete în plus mă jur Pe dreadul meu mai tare ca onoarea Că dintr-o țigare îți tai răsuflarea Adu BASUL să-ncropim o erezie Nici șoaptele nu mai

Două și jumătate, fete Două bete Și jumătate de pahar. Mint. Două fețe, Între pleoape, două bețe, Jumătate le observi venind. Încă jumătate, trifoi și noroc, Dar m-atacă oglindirea ta de

Cu o cască în ureche Și una-i de protecție Totul pare dulce, dar nu-i decât o frecție Saturație de căcaturi lăsate la-ntâmplare Calc pe ele ca isus pe apă Ia ultima gură de oxigen În fine,

Năpârlește calendarul Se ofilesc zilele si cad într-o cifră Ca trandafirii cu spinii lor uitati in gară Plimbă limba-ntre petale Să aibă și ea gust, iară Sa aibă și ele ce scuipa Optând jos, pe

Până rămân fără expresie Continui să îmi exprim durerea, După care trântesc porțile ca vântul Și construiesc peste depresie. Nu vrei să deguști viața amară, Mai bine rămâi in al meu palat de

Știu că ai rămas mut, Dar pune mâna la gură când caști Ciocul și corbul au avut Onoarea de a prevesti sfârșitul mult Ai așteptat dar timpul stă cu noi la masă, Cântă, bea vin și

Apusul îți șoptește calm trecutul, Răsăritul îți deschide ochii către viitor, Plină de noblețe, luna face legământul, Alunecând pe-ntunecatul cer, ușor.

Crezi în expresia “cu scaun la cap” Însă scaunul știa ce-l așteaptă Nimic surprinzător când m-a pocnit deodată Degeaba adopți o formă de inimă în care să-ncap De altfel stupidă când curge

Noaptea albă se lasă asupra Mării Negre Pofta de viață se scaldă în ale abisului tenebre, Ochii de sticlă ai prietenului divin Se sfărâmă în fața ecoului sublim Dansează cu el, învață-l să

Stăm vis-a-vis de perfecțiune Cu un ochi în farfurie și unul pironit la umbre Am un chef de glume și unul fără nume Zâmbet pal, văzut la capăt de ochean Ocean liniștit, o fi și el vreun

Se tot întoarce pâna nu mai are cercul centru Se tot întreabă până când mai este cerul negru Se tot prelinge din rana facută de o stea Se tot joacă cu meteoriți cât de lungă-i noaptea Se tot

Azi începe-n forță și se termină-n altă zi Asta dacă pe drum nu o fură hoții De la torționar l-antropofag Avem un alfabet întreg de vicii Ne-ncurcăm în șosete Și asta sigur naște

Iubește-mă cu voce tare, Doamne Să aud și eu ecoul acestei boli, Ca să nu ne vadă lumea, Doamne Tu vrei să ne iubim în nori. Nopți prea lungi, vise prea scurte, Creează reacții

Gândește-te leagă gândul, Strânge bine de pe jos; Unghiu-i mort și a putrezit pământul, Stă și rabdă, că-i grețos. Negrul curge dinăuntru, Brațul iese de la cot; Respirația