Poezie

Aproape fatal

1 min lectură·23 ianuarie 2013

Mediu

Crezi în expresia “cu scaun la cap”

Însă scaunul știa ce-l așteaptă

Nimic surprinzător când m-a pocnit deodată

Degeaba adopți o formă de inimă în care să-ncap

De altfel stupidă când curge dragostea pe nas

Oxito-cine mi-a furat batista?

Acum sunt nevoit sa ma șterg cu al tău palmares vast

Și după încep sa halucinez cu entuziasm:

Ai spune că am primit somnolență provizorie

Dar noaptea nu mai reușește să m-adoarmă

Mișc limba ce mă blesteamă

Apoi tic-tac sub semnul lunii și restul e istorie

Dar și istoria lasă o urmă scrisă

Limita cuvintelor e pasta din pix

Hai să falsificăm bilete la următoarea apocalipsă

Intrarea e peste râul Styx

Însă mai sunt cinci etaje de coborât până una-alta

Ochii obosiți și privirea ce soarbe noaptea.

001.325

Popescu Toma. “Aproape fatal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-toma/poezie/14022643/aproape-fatal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.