Poezie

Culegem iubiri

2 min lectură·26 martie 2008

Mediu

Culegem iubiri în ritmuri pedante,

Cuvinte rostim scăldate în lacrimi,

Tăcerea ne-ngână calm și ușor,

Lumina ne scaldă iubirea în somn.

Misterul ne-așteaptă în noaptea tăcută

Prin frunze de toamne ce nu ne ascultă,

Iubirea se-nalță la stele și nori

Privind nemurirea pe roua de flori.

Fără iubire pe gură mi-e frig,

Rechem fericirea și clipa o strig,

Absurdă formulă din floare rămasă

Rămâne acum o dragoste-a noastră.

Lacrima tandră doare în ploi,

Clipa și ora, măsuri n-au în noi,

Destinul e singur, străin și nebun,

Rătăcind între mine, și cer, și pământ.

Timpul trăiește prin vise și flori,

Visăm anotimpuri cu soare în noi,

Călcăm fericirea aceasta de mâine

Cu trenuri ce pleacă în mine și lume.

Clipe fugare, imagini, zăpezi

Acoperă lin amintirea în crez,

Trenuri fugare cu clipe himere

Se plimbă tăcute prin vise și stele.

Timpul pios tristețea alungă,

Poemul visat se scrie în lună,

Iubite, nu-l vezi, gândind împreună

Tăcerea și toamna ce ne îngână.

Prin clipele vagi, zâmbind fericit,

Frigul renaște tăcut dar ferit

De lacrimi și vise ce pleacă și dor,

Cu umede rânduri ce-ascultă ușor.

Culegem iubiri în ritmuri pedante,

Cuvinte rostim scăldate în lacrimi,

Tăcerea ne-ngână calm și ușor,

Lumina ne scaldă iubirea în somn.

012.481

Popescu Loredana. “Culegem iubiri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/popescu-loredana/poezie/1775304/culegem-iubiri

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Această poezie a fost scrisă când aveam doar 15 ani. Îmi place... aș putea să o rescriu, dar în acest mod ar însemna să uit de unde am plecat...