Poezie
strângeri de mâini cu uși moarte. obișnuința simultaneității
1 min lectură·
Mediu
din nou despre oameni nu v-ați săturat încă de ei
așa ar trebui să răsune strigătul acela al obișnuinței
încă odată încercările frânghiei ale voltei sclipite
în soarele unei dimineți mohorâte ale plumbului
încercările umanității din ei au rămas doar hârtie
mai mereu au stat și au privit spectacolul morții
de acasă așezați comod în fotoliul încă neplătit
și au admirat interesantele unghiuri uneori sterpe
stropii cuvintelor nedeprinse cu exclamațiile rupte
erau și acelea ape pline de mâlul ochilor mirați
și dintr-o dată nimic nu a mai fost cum știau toți
scenariul reținut la vamă era folosit pe fiecare piele
scrâșnitul dinților sparți a vertebrelor rupte povestea
fiecărui actor cât de implicat este în amurgul zeilor
și fiecare zeu întins pe jos în temnițele altor zei
lectura era obligatorie simultană cu rânjetele obscene
mizeria era obligatorie simultană cu eugenia sterilă
mistica golașă era obligatorie simultană cu simularea
umilințele erau obligatorii simultane cu eroismul
și multe altele erau obligatorii simultane cu oroarea
012933
0
CD