păcala făgețelului (XIV)

iata un poem care are ceva din fiorul greu al misterului spatiului ancestral românesc
fiecare cuvânt este tesut într-o mitologie creata de autor cu o mare îndemânare ,finete psihologica, cu o privire umeda ,demna si nobila peste o umanitate eroica,simpla ,taraneasca (dar în sensul cel mai distins al cuvântului)
poetul mânuieste toate formele de lirism(aici în mare parte în proza),ironia fina ,umorul si tragosul
versuri memorabile:
\"când leana umplea goala toata ulita\"
\"salta între buric si carare o stea neagra umeda \"
finalul este sfasietor , dar deloc melodramatic...
autorul este impregnat de un stil între realism pur dar si de un realism magic plin de poezie
un autor autentic , social, pe care îl citesc de câtva timp cu o deosebita placere
petrut,ultimul tau comentariu la ultimul meu poem postat pe agonia,a disparut
pacat ,caci \"mararul contemporan antologic\" mi-a mers la suflet

mă bucur teribil că a ajuns angela aici, cu stilul ei generos de comentariu.
nu pot să descriu decât stările mele când am citit poemul ăsta.
ceea ce nu este indicat, cred. :D
doar că, te poartă printr-o gamă complexă de stări și sentimente, comparativ cu naturalețea și frumusețea cu care este scris.
de la amuzament, curiozitate, empatie până la durere, revoltă, tragism, încrâncenare....neputință...este cutremurător prin realism, duritate și finețe deopotrivă.

cred că este dificil demersul de a crea o transpunere poetică și poetizată a unei realității socio-umane atât de dure, de unice și de pitorească precum cea românească.
dar, iată, că iese!

Da, un text de excepție, care, chiar dacă aparține unui proiect literar mai amplu, adică \"Păcala făgețelului\" - se singularizează prin metaforă și imagine, cromatica lexicală fiind una bine cumpănită. Mai remarc și echilibrul interior al poemului, narativul agregând, armonizând mijloacele stilistice, fără ruperi, contorsionări ș.a. Un text care ar putea fi recomandat, fără riscul de a naște controverse. Cu amiciție,

Ioan J

Frumos poemul. Original. Un poem al satului rămânesc, de fapt întregul ciclu de poeme, face din Dv un Geoge Coșbuc modernist; un poet al țăranului și satului. Felicitări pentru ceea ce-ați reușit să faceți prin poezia Dv. Cezar

Foarte interesant poemul. O scriitură care trădează un bun exercițiu cultural și un talent care merită să fie remarcat. Ion Spânu

***
dragi prieteni,
va multumesc pentru comentariile voastre pertinente.
*Angela,
mereu pe text, profesionist, cu ochii sufletului!
*Gena,
sincera, dezinvolta, libera de prejudecati.
*Ioan,
cu acribie si echilibru.
*Cezar,
original, ca o parere.
*Ion,
o scriitura interculturala.

cu prietenie si rescpect,
p.parvescu