Poezie
fără rost
(and that's all there is to talk about...)
1 min lectură·
Mediu
abisul
dintre clipa în care mai există speranță
și eternitatea tăcerii
durerile mele sunt multe și-n mine un strigăt
nu, nimic dintre profunzimile curbei, ci sfârșire, despărțire
totul monitorizat științific pe un monitor unde sunetele
nu cântă, ci iritativ descântă
această lume de mâzgă
tu vorbești, iar pasul tău sacadat
de respiro-tăcere este ceea ce mă prinde, nu
prezența ideii, ci viața din ea păzesc și
tensiunea-ntre ape
vino aproape, îmi zici, vino
să mă cuprinzi, să iubești
întoarce-te vreau să-ți văd chipul, nu durerea ectopic aparte
fericirea este doar un surogat, cum poți tu să vorbești despre asta
tocmai tu
între aici și dincolo este o membrană
de plastic
floare și lumină cândva
acum friguri ce ne pătrund printre măsele în carne
iar eu stau
cu alb împins către tine încercând să te țin
când tu vrei să zbori
sciziune
încercând să-ți explic
pe un ton neutru, cu ochii spre cer
și mâinile împreunate pe fapte
in-out, in-out, in...
(opt-out
fericire)
023.510
0
Teama convulsivă pătrunde prin porii ființei, iubirea se magnetizează cu suferință, existența curge între spațiul out (somn) și spațiul in (realitate).
Felicitări, mi-a plăcut, am rezonat frumos la reverberările cuvintelor !