PV
Petrică Viorica
Verificat@petrica-viorica
Bucurestipetrica viorica.ro
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
\"Pumnii- grâu nou\" o poezie plină de semnificații, perfect încadrată de tragedia zilelor pe care le trăim, când simțim cu patimă că trebuie să strângem pumnii și să-i ridicăm spre cer. Imaginea podului casei unde grâul cel nou produce satisfacții, dar și gândul că aici, poate fi locul unde poți fi îngropat de viu. Și nu oricum, cu cruce la cap, a unei ferestruici e drept. \" îngropați-mă/ strigam/ să nu se vadă nici o mână nici un deget\" Dar neputința luării unei hotărâri, coboară pumnii ridicați spre cerul albastru care se așează cuminți pe genunchi. Offtatul inutil.
Pe textul:
„Pumnii" de Irina Nechit
Recomandat0 suflu
Context Daca ne iubesti pe noi toti cei care trecem pe aici si iti citim poeziile, rupe din timpul tau si mai scrie-ne. E cea mai frumoasa poezie pe care ai postat-o pe agonia.ro. O secunda cu fiinta iubita, pretuieste cat toate comorile lumii.
Pe textul:
„Daca ma iubesti" de Florin Artene
De îmbunătățit0 suflu
Context Aceasta poveste din dragoste, spre dragoste dintre un poet si o poetesa, aici pe internet provoaca cititorului o oarecare buna dispozitie, poate rade pana la lacrimi, depinde de el. Salvarea din marele \"tambalau\" iscat e spitalul pe care criticii cu generozitate il solicita...Stelute pentru ultima strofa impartite la doi spre indignarea editorului. Adevarul e ca ma asteptam la cu totul alt continut al poeziei, fata de titlul ales, dar astept cu nerabdare urmarea.
Pe textul:
„Poveste de(spre) dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Ochi, cer,stele, șoapte,ascultări, toate spre o insulă verde. Cerc închis de verde. Frumos!
Pe textul:
„creație" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Cu adevărat un poem reușit, fericită aducere aminte a multora dintre noi, ce poate lăsa uneori o lacrimă la citirea lui. Merită mai multe steluțe!
Pe textul:
„poem fericit" de Alexandru Gheție
Recomandat0 suflu
Context Un plasture care să ascundă iarna din noi ar trebui inventat. Eu nu cred că există. E clar semnificația e alta. \"Plasturele\" e ceva, nu cineva ce nu ne lasă să ne bucurăm de iarnă ca anotimp, fie că o iubim sau nu.
Pe textul:
„plasture" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context\"Stau lângă tine\" și nu oricum, ci \"ca la marginea mării\" și te admir ne spune poetul din titlul ales. Poate fi dragoste, iubire, sau pur și simplu prietenie. \"Bănuiesc ființele/ ce se scaldă\" - momentul ales e o clipă în care rupt de tot ce îl înconjoară se gândește totuși la cei care se bucură de apa mării cu valuri sau nu, clipă în care privește ființa demnă de admirație. Poezia de dragoste fiind, mi se pare că poate avea și alte semnificații. Cei doi stau la granița dintre două lumi, una în care muritorii de rând își satisfac plăcerile pe care el le bănuiește, dar le ignoră. Este alături de ființa dragă, admirând-o privind spre cealaltă lume ce trebuie explorata.
Pe textul:
„admirație" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Cu mare intarziere, pentru ca foarte rar cineva face comentarii la incercarile mele de a-mi asterne gandurile pe hartie( pe atnci asa faceam) iti raspund la intrebare. Este vorba de un marinar care a iubit marea cum cred ca nimeni nu a facut-o vreodata. Ajuns la pensie, aproape fortat din cauza situatiei flotei noastre, ne-a parasit si ne vegheaza de acolo de sus.
Multumesc pentru apreciere si trecere.
Multumesc pentru apreciere si trecere.
Pe textul:
„Iubire interzisa" de Petrică Viorica
De îmbunătățit0 suflu
Context Deosebit și la timp. Oare de câte ori nu visăm poeme în toate culorile curcubeului și le uităm când ne trezim? Mai grav mi se pare când visăm cu ochii deschiși și nu avem nevoie să
dezvăluim visul nimănui, îl păstrăm pentru noi. Cât despre amnezie, cam greu în ziua de astăzi.
dezvăluim visul nimănui, îl păstrăm pentru noi. Cât despre amnezie, cam greu în ziua de astăzi.
Pe textul:
„Salvat de amnezie" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Poem sensibil, ca un cântec de iubire pentru ființa dragă; remarc în mod deosebit finalul:
\"torent de cuvinte/ prin buricele degetelor/ săltând din pagină în pagină/ oacheș/ ești\" care explică oarecum titlul și subtitlul ales. Felicitări.
\"torent de cuvinte/ prin buricele degetelor/ săltând din pagină în pagină/ oacheș/ ești\" care explică oarecum titlul și subtitlul ales. Felicitări.
Pe textul:
„și n-am crezut că" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context Cine privește cerul e mereu inspirat în literatură , muzică, pictură având uneori norocul să creeze adevărate \"capodopere\" cu talent și muncă asiduă. Poezia e dedicată unui om sensibil care într-o noapte privind cerul vede căzând o stea. Privirea i-a coborât spre pământ, era în așteptarea ultimului drum, când \"frunzele au început să fremete/ vântul s-a întețit\", natura simțea transformarea. Piatra acoperită de mușchi pe care stătea părea că nu atinge pământul, un soi de imponderabilitate, deși picioarele atingeau și simțeau iarba verde. Se înaltă la cer în timp ce un înger coboară pe pământ. O stea se stinge, un om se stinge, un înger se naște și vine pe pământ.
Pietrele albe, adevărate \" rampe de lansare\" spre rai așteaptă muritori, dar nu pe răi, ci doar pe cei buni, adevărați, care merită să ajungă acolo.
Pietrele albe, adevărate \" rampe de lansare\" spre rai așteaptă muritori, dar nu pe răi, ci doar pe cei buni, adevărați, care merită să ajungă acolo.
Pe textul:
„noapte. a căzut o stea. pe pămînt" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context mare dreptate nu merge aproape deloc, dar acesta e regres total, vina mea, noaptea nu mai scriu.
Pe textul:
„Poezia" de Petrică Viorica
De îmbunătățit0 suflu
Context Sunt suficiente indicii ca cel vizat să descopere cât de \"important\" a devenit, deși făcând parte din breasla poeților, mi se pare ciudat că la 50 de ani să aibă un asemenea mod de gândire. În orice meserie există răutăți, norocul e al celui care l-a trezit, a acelui \"confrate\" care îl aduce în stare de \"poet potent\". Inginerie mare cu competenta unora.
Pe textul:
„Potențial poetic" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Interesantă viziune asupra vieții...rinocerul cu pielea roșie simbolul răului pe pământ și a păianjenului salvatorul omenirii. Nefiresc, un păianjen alb strivește un rinocer cu ochii de foc, aceeași ochi pe care îi are copilul care îl caută cu disperare. Aici albul ridică omul ce se zbate în alergarea lui \"printre șerpii negri și verzi\", când \"solul hrănește plante nefiresc de mari\". Și iar trotuarul care are atâtea semnificații în poeziile d-lui Mureșan care cu luminile, umbrele, oamenii și vocile lor aduc liniștea. Pentru prea puțin timp din cauza copilului pierdut își începe alergarea nebună printre claxoane și faruri, dar are noroc albul învinge și îl aduce la starea firesca. E nefiresc întradevăr, albul și roșul pot avea și alte semnificații. Urmașul rinocerului va fi mereu învins de păianjenul alb, el trudește mereu la plasa mare și albă.
Pe textul:
„nefiresc" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Când simți că ai o nouă dimensiune, oricare ar fi motivul acestei transformări, te simți alt om. Fiecare a simțit acesta stare pe care a dezvăluit-o sau nu celor cu care comunică. Povestea cu ceasul mecanic e periculoasă, o spun din proprie experiență, ne controlăm trecerea prin viață cu dorita exactitate până la epuizare. Nu ne confundăm cu timpul. Unii își vor da seamă că trecerea timpului fără să lase nimic în urma lor e periculoasă, dar câți ? din ce în ce mai puțini. Poeziile tale sunt stații în care nu te plictisești niciodată să aștepți chiar și un autobuz, rămâi confuz câteodată și nu mai îndrăznești să scrii nimic. Momentul publicării acestei poezii în agonia mi se pare perfect Îmi pare nespus de bine că ai încheiat cu o glumă,
așteptarea confirmării unor oameni de știință să emită noi teoreme... comentarii inutile. Că și ale mele, recunosc, uneori...
așteptarea confirmării unor oameni de știință să emită noi teoreme... comentarii inutile. Că și ale mele, recunosc, uneori...
Pe textul:
„Sînt o nouă dimensiune" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context În perioada aceasta când suntem pedepsiți să înfruntăm din nou urmările ploilor, furtunilor din multe zone ale țării, poezia mi se pare din nou inspirată din viață, ca tot ce scrii.
Gândul care ucide este soarta copiilor. Necazul este că suntem prea mulți cei care ar trebui să luăm de ciuf pe cei care de la \"potop la potop\" nu fac nimic și oamenii rămân pe drumuri.
Da, \"potopul ucide sufletele înainte de întrupare\"...e de înțeles. La urma urmei fiecare cu destinul lui, dar ce ne facem cu cei care stau pe margine siprivesc munca celorlanti cu \"paharelul \" nelipsit?
Gândul care ucide este soarta copiilor. Necazul este că suntem prea mulți cei care ar trebui să luăm de ciuf pe cei care de la \"potop la potop\" nu fac nimic și oamenii rămân pe drumuri.
Da, \"potopul ucide sufletele înainte de întrupare\"...e de înțeles. La urma urmei fiecare cu destinul lui, dar ce ne facem cu cei care stau pe margine siprivesc munca celorlanti cu \"paharelul \" nelipsit?
Pe textul:
„potop" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context Înainte de puț \"fuse\" prepuțul. Glumesc, adevărul este că m-a amuzat la culme poezica ta care nu e bolnavă deloc. E hazlie și creează bună dispoziție morocănoșilor puși pe comentarii filozofice.Așa cred eu, deși... Prima strofă m-a făcut să râd cu lacrimi, FBI și tot ce e legat de armată, acu pirotehnia ta...și cu poeticul cum rămâne? Cu toată nostalgia pierderii suferite, bariere tot nu sunt , doar uși care uneori nu sunt bine închise. Fără mânuitori de greșeli. Mi-a plăcut.
Pe textul:
„Prepuțul poetic" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextSimpatic sf. \" ordinele nu se discută\" ? oare așa să fie? am fost o răzvrătită întotdeauna chiar când mă rodeau bocancii de soldat. Acum nu știu e sf tot ce e \"ordin\".
Pe textul:
„percepție deformată" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextTitlul atrage ca un magnet, ne e frică de patul de moarte, oricât de curajoși am fi. Poemul e un strigăt, un îndemn spre liniștea interioară pe care cu greu o putem obține, în viața de zi cu zi, și mai ales în somn, cu coșmarurile noastre. Motivul șantaj la tot pasul. \"Patul acesta e un mall/ iau op înghețată pe băț și înjur/ toate pastele de dinți și reclamele\" ...e și asta o poveste drăguță cu mallul meu de data această...cu fântâni cântătoare, îmi place da o notă de veselie, doar una. finalul e cutremurător ca orice strigăt al mamei. A fost iar un vis ? A fost un coșmar?
Pe noi, cei ca noi, coșmarurile ne inspiră să scriem, dar cu câte sacrificii !
Pe noi, cei ca noi, coșmarurile ne inspiră să scriem, dar cu câte sacrificii !
Pe textul:
„Patul de moarte" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context În sfârșit un semn...e ușa pe care o căutăm, la care batem disperați în căutare de comunicare, poate se deschide, poate nu.
În poeziile tale găsim liniște, dar mai ales aerul curat pe care vrem să-l respirăm zi de zi. \"Strâng încuietoarea mâinile tremură/ absorb aerul/ ce l-ai scăpat din piept pentru mine\" inspirat. La tine ușa e cu numărul 1 pentru prietenii tăi, restul îi privește cu polemicile lor.
În poeziile tale găsim liniște, dar mai ales aerul curat pe care vrem să-l respirăm zi de zi. \"Strâng încuietoarea mâinile tremură/ absorb aerul/ ce l-ai scăpat din piept pentru mine\" inspirat. La tine ușa e cu numărul 1 pentru prietenii tăi, restul îi privește cu polemicile lor.
Pe textul:
„Ușa" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Context