nefiresc

Rinocerul cu pielea roșie, cu ochii roșii de foc și cu corn de cheratină aduce cu un drac, care împreună cu șerpii negri și verzi încolăciți peste psihic și cu plantele imunde nefiresc de mari prelungindu-se în rațiune, formează ipostazele răului văzut ca o calamitate ființială.
Oamenii vorbesc cu umbrele din ei în care copilul din interior plânge cerând să iasă la suprafață.

Interesantă viziune asupra vieții...rinocerul cu pielea roșie simbolul răului pe pământ și a păianjenului salvatorul omenirii. Nefiresc, un păianjen alb strivește un rinocer cu ochii de foc, aceeași ochi pe care îi are copilul care îl caută cu disperare. Aici albul ridică omul ce se zbate în alergarea lui \"printre șerpii negri și verzi\", când \"solul hrănește plante nefiresc de mari\". Și iar trotuarul care are atâtea semnificații în poeziile d-lui Mureșan care cu luminile, umbrele, oamenii și vocile lor aduc liniștea. Pentru prea puțin timp din cauza copilului pierdut își începe alergarea nebună printre claxoane și faruri, dar are noroc albul învinge și îl aduce la starea firesca. E nefiresc întradevăr, albul și roșul pot avea și alte semnificații. Urmașul rinocerului va fi mereu învins de păianjenul alb, el trudește mereu la plasa mare și albă.

vă mulțumesc pentru aplecarea cu atenție și bunele observații.
LIM.