Petre Sorin

Mi-a explodat în mine inima de atâta iubire, Vlăstari de minuni crescând acum în mine.

Astăzi simt tot mai profund tristețea ce-mi curge prin vene, Astăzi inima-mi pompează triste povești în corpul plin de semne, Precum un râu învolburat, puternic și grăbit, Îmi treci prin corp,

Ce zile triste fără scop m-așteaptă ca eu să le socot Minutele ce trag de mine, iar lipsa ta eu o invoc. Ce triste zile eu trăiesc, simțind durere adâncă, Privind în suflet ce lipsește, a ta

Drama judiciară CE e iubirea? Mulți ar zice un sentiment profund care creează atașament și dependentă de o anumită persoană. Un sentiment care te face să o accepți cu tot cu defecte, concepții și

Cât oare a trecut? Un an, doi? A trecut mai mult.. Am așteptat până acum, am așteptat toată viața… 22…22 de ani…22 de ani am așteptat, te-am așteptat… Din prima zi, de când am văzut lumina

Simt trecutul rece ce-mi suflă-n amintiri, Simt convingeri vechi într-un ceas nebun, Privind cu stăruință la fostele-amagiri, Declar cu prisosință că ești al meu stăpân. Din vechiul nos'

La o oră când mintea-mi fuge la tine, Mi-ar plăcea să știu că și tu te gândești la mine. Un timp zburător m-apucă-n noaptea târzie, Un poem colosal mintea-mi îți scrie. Sunt posedat de ființa

De-atâtea nopți te simt departe, Te-aștept în disperarea mea de zi, Te-aștept cu muta mea răbdare, Te-aștept și-n visele-mi târzii. De-atâtea nopți te-aștept să vii, Cuvintele-mi sunt

O casă-n cer aș vrea să am, Pe-un nor greu cât un gram. Să-mi văd aproape soarele, Ce-mi luminează visele. Un nor nici prea mare, nici prea mic, De forma ta, idee-n mintea mea… Un nor din

Lacrimi presar visul meu, mereu voind mai mult. Din groapă-n groapă dau oricum, mi-aș încerca al meu noroc. Confuz, difuz din ce în ce mai mult, Plec și las oricare vis în urmă; Fericirea pentru

Dintr-o simplă întâmplare, A avut loc o schimbare. Un schimb de câteva cuvinte, Mi-a rămas de-atunci în minte. Într-o zi în care credeam că visele nu pot deveni realitate, Te-am

Scriu cuvinte și ți le trimit din cele două zile, Infirme, căci azi tu ești departe și mă tem, Mereu și azi te reașez pe niște file, Obsesia mă macină și iar te chem. Nu am uitat momentele din

Te-aștept de vreme bună, Te-aștept pe-o bancă-n parc, Te-aștept sub clar de lună, Te-aștept să mă împac. Te-aștept acolo unde Noi doi ne-am cunoscut, Te-aștept și azi și mâine Și în orice

Nu am nimic, dar totuși am destul... Am tot ce am nevoie, și mă știi; Te am pe tine, și câteva cărți de poezii, Cu care universul o să-l umplem, De cuvinte dense și sentimente intense, Rupte din

Plânge vremea, trist e timpul, De lipsa mea de tine... Ochi fără speranță, suflet fără sentiment, Rămân mereu fără motiv, rămân mereu cu un regret. Aș vrea să mă întorc, În timp și spațiu, în

Din negura nopții, din ceața uitării creată de ea, Cu vântul ce din nori își coboară cuvântul puternic, profund ce sfâșie tot ce-ntâlnește în cale, Un bilet de iubire ce n-a fost uitată, amintit

De-atunci și până acum s-au concretizat poeme, Cuvinte suferite ce-au fost ele-n trecut, Acum, simple idei, ce conturează o empatie, În mintea unu gnostic puțin nepriceput. Și a cărui minte

Abstract, absent, inconștient, Pierdut în cruda realitate, Cutreier vise și complexe căi, Te caut, dar fără cauzalitate. O umbră a amintirii tale, Mi-apare-n mintea-nțețosată, Te strig...

Un zâmbet, o privire m-au pătruns, Un mesaj în minte mi-a ajuns. Încerc să identific un anume sentiment, Iar eu, făr' de știință, rezonez. Modul tău de-a fi, Un unic mod de a gândi, în

Privirile mă bulversează, Sunt suspecte, adânci sau cochetează, Sunt triste, agresive sau mirate, Sunt vagi, înșelătoare sau amăgitoare. Privirile sunt cu totul speciale, Transmiți idei și

Un infinit de lupte am dus, În mintea mea din nori, Imagine frânta, nimic în culori, În tine speranța mi-am pus. Zâmbitoare și plină de viață, eu spun; Mă transform pe zi ce trece. Tu ești

O melodie de Chopin, Tu, veselă, povestind în versuri, Toate acestea îmi convin, Noi, fiind la începuturi. Încet, frumos noi progresam, Ne-ndreptam către un vis comun, Precum o melodie de

Am fost pretutindeni, am fost nicăieri, Am fost azi și mâine, am fost chiar și ieri. Nici locul, nici timpul, nu ne stăpânesc, Noi doi, în viața noastr-actori, vom fi nemuritori. Mă-nalț

Un cântec cu acorduri ample mă trezește, Având un semiton și-un ton profund. Un singur vers se adâncește, Ești tu, și vrei să vezi ce-ascund. Un cântec complicat și controvers, Cuvinte de-ale