Poezie

Tăcere

1 min lectură·2 ianuarie 2013

Mediu

Lacrimi presar visul meu, mereu voind mai mult.

Din groapă-n groapă dau oricum, mi-aș încerca al meu noroc.

Confuz, difuz din ce în ce mai mult,

Plec și las oricare vis în urmă;

Fericirea pentru mine e tristețe uniformă.

Și azi și mâine, va fi ca ieri, același gând morbid,

Să-mi adâncesc a mea conștiință, în al uitării cântec.

Palidă e clipa aceea, tristului să îi zâmbesc.

O pierd, mă pierd în timp și zbier la el căci mă complic.

Aici nu e de mine; aici și nicăieri.

Sunt cumva în plus, aici și pretutindeni.

Scăderea minții mele vreau, din tristul univers,

Tăcerea mea va fi de-acum un ultim vers.

Uitarea ei va fi normală, precum cu toții noi o știm,

Căci ea va fi mereu cu voi, tăcerea mea universală.

001.215

Petre Sorin. “Tăcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-sorin-0038559/poezie/14021128/tacere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.