Poezie

Din visare-n visare...

1 min lectură·16 iulie 2012

Mediu

Din negura nopții, din ceața uitării creată de ea,

Cu vântul ce din nori își coboară cuvântul

puternic, profund ce sfâșie tot ce-ntâlnește în cale,

Un bilet de iubire ce n-a fost uitată, amintit tot de ea.

Cu lacrimile, acum stropi de ploaie ce-mi mângâie fața,

Cu dor de iubire, cu dor de-o real-amintire, cu-o furie oarbă,

Trosnește cu cerul, vulcani izbucnește, vuiește-i

prin lume cuvântul de dor, ce-ajunge la mine, un om slujitor

al dorului ei, ce lipsa-i o simt atroce, feroce,

în inima-mi beată de vin; de vinul amorului ei,

ce-mi produce suspin și venin.

Din negura nopții, din ceața uitării creată de ea,

Răsare un soare, puternic și galben, căldura să dea.

Un simbol al ei, ce-al meu gând a aflat, i-am confirmat

în tacerea-mi latentă, un sentiment așteptat.

Trezit din visare-ntr-o altă visare, tresar speriat, lângă mine și ea.

Privesc al ei trup, îi întâlnesc privirea curată, atingeri crispate,

C-un sărut îmi confirmă că-i ea, și nu-i o altă ciudată

visare ce-mi tulbura mintea dependenta de ea.

001.371

Petre Sorin. “Din visare-n visare....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-sorin-0038559/poezie/14011093/din-visare-n-visare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.