Petre Augustin

Am vrut să văd cu ochii mei Dacă vorbele lasă umbră pe pământ. Pentru asta am strigat cuvinte fără sens Spre soare. Din văzduh au venit doar țipete de pescăruși. Am vrut să văd

Într-o dimineață oarecare Curcubeul mi-a bătut în geam Cu aripi de rândunică. Șoricelul din pod S-a oprit din ronțăit Ca hipnotizat de ochii de motan, Iar metronomul inimii

Noi stăm și așteptăm asteroizii Ce ne vor sfărâma castelele de iască Și chiar vulcanii ce-și stuchesc acizii Pe biata nostră sferă pământească. Și nimeni nu mai vrea să ia decizii Și nimeni nu

Iubire, Alambicată formă de mișcare, Cine va auzi ecoul țipătului tău ? Om învechit în doagele de os ale planetei, Cine va auzi șoapta iubirii tale ? Ecoul ?

De când ne-a alungat pădurea De fluier nu mai vrem să știm. Lovim în piatră cu securea Și nu ghicim nici când bolim. Am spart înalte piramide Ca să găsim hoituri de soi Și-n

Când lupii din lună vibrează în ceață, Văd orașul prin cercelul din ureche. Măceșele ce îmi zornăie, uscate, în buzunar Nu vor fi niciodată flori. By, by rigolă murdară Mă mut la țară !

Din dragoste n-ai cum să mori, Îmi spun prietenii mereu, Dar au murit de multe ori Chiar stelele din cerul meu. Iubim prea mult sau mai de loc, Iubim orbește, dar

Prea mult mi-ai fost și zid Și santinelă. Rătăceam ades, dar acum drumul s-a închis brusc în ecou, ecou, ecou... Vidul trece prin vid, Zidul trece prin zid. Prea mult...

Cu disperare-mi cânt iubirea Pe piatra drumului spre tine Și-n umbra lui îți simt privirea Ce focu-mi nu vrea să-l aline. Ce dor mi-a fost de această clipă Și cât de teamă mi-e de-acum, Când

Noaptea se strânge ca argintul viu În cochilia neantului. Săbii și teci Se adună perechi, perechi. Mierea se răzvrătește în faguri. Să înceapă jocul ! Să înceapă războiul ! Marea, ca argintul

Conduceți liberi! Dați bice cailor de top. Nu vă opriți nici la coșurile pentru hârtii, chiar dcă sunt înfundate cu iarbă. Trăpașii voștrii înghit kerosen prin gâtlejuri păcănitoare și stau departe

In noaptea înfrigurată de erori, peste nuferii fosforescenți, aeschnidae cu aripi de cristal, stârnesc unde mărunte. ce sclipesc ca ai bestiilor ochi. Muzica lor e magia apelor.

Inima mea Te cheamă într-un fulger globular, Unde timpul e mort, Unde timpul e dus In zarea în care, printr-o manipulare genetică, Cresc din pământ, direct în etenitate, statui de

Pădurea, cuprinde muntele ca o îmbrățișare, în legea firii. Brazii, unul lângă celălalt, au propria ierarhie. Cei de pe creastă, mai vizibili sunt privilegiați de contactul cu cerul. În aerul tare

De multe ori au vrut să-ți spună Mai toate gândurile mele Că ești un vis de zână bună, Și ciob de cer pictat cu stele. Luminile s-au spart de-acum În cercuri cenușii de umbre, Pustietatea-mi

E vina soarelui că se întoarce În fiecare zi cu haină nouă Þesută-n aburii urcați din rouă, Pe care fusul astrului îi toarce ? E vina stelelor că-n nemișcare Fac să pulseze cerul în

Cu ochi mijiți, prin promoroacă, Ne vede iarna care piere, S-a rătăcit și nu știm dacă Ne-om regăsi la Inviere. Pe biata țarină saracă Mai bate vântul cu putere. Cu ochi

Când ai strâns în mâini soarele au rămas pe el amprente de lumină. Când ai strâns în mâini pământul au rămas pe el amprente de iubire. Pas cu pas, vom trece de la roșu la

Și dracii petrec Când iadul îngheață Și oamenii trec Dinspre moarte în viață. E ceasul ucis, Îl simt în oglindă, În drumul proscris Din stejar înspre ghindă. Cu tine încep A cunoașterii

Parfumul viu se ondulează-n aer Și lasă-n spațiu caldă forma ta. Hai, lasă-mi doar o șansă de a uita Cum mă sucește al iubirii caier. Scrie-mi măcar o umbră pe lumină, O amintire, într-un

Vom descinde-n noul an După Sfântul Cristian, Dar ne vom distra din plin La Florii…de Sfântul Crin.

Sub cerul gurii gheața se încheagă Și-n scrâșnet plâng măselele crăpate, Mă tot întreb de ce ne pierdem, dragă Și-n loc de flori plantăm pustietate. Aducem osanale disperării Și o clamăm în

Am stat în lunca asta mult prea multă vreme, Cu muzica domoală a sângeriei ape Lovind în amorțeala căzută peste pleoape Cu-n dans hipnotic. Mult prea multe teme Mi-a dat amurgul