Poezie

Deja vu

1 min lectură·7 iulie 2009

Mediu

Am stat în lunca asta mult prea multă vreme,

Cu muzica domoală a sângeriei ape

Lovind în amorțeala căzută peste pleoape

Cu-n dans hipnotic. Mult prea multe teme

Mi-a dat amurgul gândului, ce s-a retras în vis

Și fiecare clipă ce o regăsesc in mine

A mai trăit-o altul, știu prea bine,

Iar eu nu fac acum decât un biss.

Mă tot împart în sâmburi, până la atom

Și în alte stranii particule din vid,

De mii de constelații sunt avid,

Dar mă repet, repet, în orice om.

Și iar mă risipesc ca și polenul

În lunca asta, amăgit de rouă,

Crezând că poate-s o poveste nouă,

Da-s mai ușor acum ca hidrogenul.

Și printre brusturi, volburi și sulfină

Mă văd plutind pe-o dâra de lumină.

001.237

Petre Augustin. “Deja vu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-augustin/poezie/13895763/deja-vu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.