Petre Augustin

Cine a dezghiocat timpul Înfășurat peste lume ? Valuri nebune Lovesc prin puterea numerelor mari. Singură în furtună Se înclină Corabia pe stâncă.

Tumul crescut în câmp de grâne, mesaj lăsat de lumi păgâne și tot mai albă strânsă movilă, popas de pace, sacrală milă și far clădit din cer și sânge, veche icoană care

Șir după șir, trecând din viață în vis, Sărăcimea română mai crede-n paradis, Dar heruvimii, după cum se știe, Habar nu au de șpaclu, ruletă sau mistrie. Muncitorimea noastră, cea

Intrarea Viroagei: nu este o iluzie, ci un loc din realitate, într-un oraș care s-a rătăcit de timp. În martie 77 el s-a scuturat în secunde ucigașe,însă aici, la această adresă, s-a dărâmat doar

Linx, felină sumbră; Sfinx, misterioasă umbră; Linx, ce ochi aprinși ai fiară ! Sfinx, joc tainic înfioară; Linx, o junglă vei

Zgârie rău blândul pisoi, În ton cu șeful lui, motan, Dar teamă mi-e că peste un an Pe ochi ne-om zgâria și noi.

În piața mare a orașului Mi-au demolat statuia iubirii Și legea n-a zis nimic. Cu liniștea pe buzele-i de marmură, Zeița mea ieșită goală din mare Mi-a sfărâmat inima în

La banchete-s invitați numai cei inițiați, largi de mână și colegi, fanții făcători de "legi". Ei fac vremea să se înmoaie, ei ne hotăresc războaie socotind în sume mari pe

inima cerului e o piatră albastră plină de înțelepciune și uitare în ea se adună tot sângele nostru al păsărilor cu chip de om dincolo de frunzele putrezite puzderie de cai minusculi iși

Din nori se rup însemne Pe lupi să-i îndemne: - Hai sus pe greabăn cuci flămânzi Să rupeți ciute pentru prânz Și un fraged mânz Din vale dacă Sângele cald o să vă

Hoplitul de plumb: \" - Zeule mare, sunt topit după vânătoare!\" Draga mea Diana, te sună Apollo Vin acum acasă după un meci de polo. Tu cu arcu-n mână, iară eu cu lira După

Sub un steag de lună albă, Romantic, mi-am zidit cetate, Tonnatecă singurătate Cu străluciri aprinse, salbă. Cu iubirea-n foișoare Închis-am flori de iasomie Și amintiri, peste

Fructele verii mi-au căzut din mână Ca dintr-o creangă mult prea roditoare Hrănind speranțe care tot amână Beția simetriei de culoare. Și dacă am iubit o săptămână Un mugur transformat apoi în

Iubirea ta, Iubirea mea, Stau amăgite acum Pe câte o stea... În drumul lor și-a spart câte o petală, Mărunta, auroră australă, Iar arbori grei cu sufletele-n tină Își numără, mii cercuri de

El poate astăzi vrea s-atragă, Dar ne-a băgat din nou în ceață Cu vorbe pline de dulceață, Cu baclavale și cu bragă. Cum lumea asta ne e dragă Deși e derdeluș de gheață, El poate astăzi vrea

Cuvinte dogoresc din miez de pâine Ca o adâncă inimă de stea Ce-aprinsă-n calea laptelui va sta Nu ieri, nu astăzi și nici mâine. Cu tine cad în noapte și-n ursită, Cu tine cred că-ncep o nouă

Dada Marenne, Ochi de Cadână, Seara în tren Nurii-și adună. Lapte de flori Și o căpșună, Saltă prin nori Raze de zână. Dintr-un mister Cât o furnică, Face din cer Pavăză

Când ploaia răpăie-n furtună, În scorburi liniștea se-adună, Se strânge-n ochi de păsări mici Se pierde-n aripi de furnici. Vântul repede în hoinari Un straniu cor de lăutari Și-un vuiet

Ce șarpe m-a mușcat aseară Venit din huma disperării ? Mi-e gândul pasăre de ceară Ce s-a lovit de pragul zării. Din pori veninul înflorește Și-n coasă florile-i se duc, Parfumul lor

Iubita mea cu aspre gene Cu ele m-ai brăzdat pe trup Când încercam, nebun, să rup, Din ape, albele sirene. Albinele m-au prins la stup Și m-au învăluit în ceară, Că ele astfel îi omoară Pe

Întreaga viață e un joc, Poftiți la sala cu noroc, În care toată haimanaua Își regizează cacealmaua. De sunteți buni, cinstiți din vechi, Cu greu vă adunați perechi. Lingăul