Poezie
Cazino
1 min lectură·
Mediu
Întreaga viață e un joc,
Poftiți la sala cu noroc,
În care toată haimanaua
Își regizează cacealmaua.
De sunteți buni, cinstiți din vechi,
Cu greu vă adunați perechi.
Lingăul se-ncovoaie sul
Și ca din cer îi pică full.
Se-nfoaie mândrul gogoman
C-a luat din prima un brelan
Și nici nu face atâta dramă
Că-i jocă sorții o negră damă.
Se crede omul semizeu
Când este strâns într-un careu
Și acum îi vine foarte greu
Să-l calce lumea pe bombeu,
Clamează într-una sus și tare
Că merge numai la culoare,
Dar tot își face socoteala
Că-i mai rentabilă roiala.
E jocul acesta, joc pe bani
Uitați-l voi, sărmani, sărmani…..!
022.494
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petre Augustin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Petre Augustin. “Cazino.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-augustin/poezie/13896192/cazinoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Versuri încărcate de realism, ca o atenționare a perpetuării păcatului ce face din viață un joc...\"E jocul acesta, joc pe bani/ Uitați-l voi sărmani, sărmani...!\"
0
Miza acestui joc nu e banul ci condiția umană. Banul are cel puțin 2 fețe, iar jocul îl face să se ajeze măcar pe una din ele. Motorul asta \"duduie\" sau nu în \"cazinoul\" Bilderberg.
0
