Poezie
sunt prea modernist ca să mai rimez cu femeia
1 min lectură·
Mediu
un sistem de iluminare plantat de primăria rațiunii
pe marginea atriului stâng mă ajută/
căutarea unui sentiment vrednic de tine nu se face
fără să ai o diplomă de bărbat bătut la sportul
femeie
pe atriul drept o piatră de moară
macină cadențat icoana trupurilor caste
în fiecare zi sunt ursitoare și bocitoare sufletului meu
în fiecare zi mă nasc într-o femeie
și mă simt ca într-o grotă
prea goală să nu te asurzească ecoul când îi vorbești
prea rece să dormi lipit de ea fără să te îmbolnăvești
prea neagra să nu ai coșmaruri când pleopa cade nevolnică
prea plină de ființarea nopții să nu o crezi diabolică
femeie nicidecum nu rimează cu bărbat
dar se altoiește cu el prin elidare
și când vor reuși să se termine de parcă ar fi la fel
va fi pace pe pământ mai tare ca în Dumnezeu
până atunci
rațiunea îmi tot plantează stâlpi pe atriul stâng
001570
0