Poezie
Prin gările părăsite ca niște stafii
1 min lectură·
Mediu
stăteam în gara aceea din vârful scării rulante
întindeam degetele mele un mâner
așteptam pe cineva să mă ia de mână
ca pe-o valiză plină cu poze să mă ducă până în tren
știu că în tren toate amintirile
trec prin fața ochilor copaci dezveliți
prin gările părăsite ca niște stafii
umblând dezbrăcate pe linii
câinii le latră certificatele
de călător necompostate
așteptam cu sufletul în palmă
pe cineva să mă plimbe
prin catacombele prin care trenurile trec
un pumn de sânge prin vene
să văd de departe punctul alb care mă înghite
un domn îmbrăcat în verde
și cu o șapcă albastră mi-a aruncat câțiva bănuți
ca și când de ceva vreme
întins ca un carton plin de carne stăteam la cerșit
atunci mi-am dat seama cât de mult contează
să poți să îți duci singur geamantanul încărcat de memorii
023.012
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Gorban
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Gorban. “Prin gările părăsite ca niște stafii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-gorban/poezie/1752705/prin-garile-parasite-ca-niste-stafiiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VMVMVasile Mihalache✓Extraordinar de frumoase sunt primele patru strofe. Înțeleg oboseala care survine la un moment dat și poetul se lasă pe mâna ei. Cu mai multă concentrare, puteai să continui sau să găsești un final mai pregnant. Îmi pare rău pentru steluța ratată la mustață. Revin pe alte texte ale tale de mai târziu.
0
LPde acord cu Vasile, primele patru strofe sunt frumoase. Poate mai modifici la ultima, acolo se dilueaza...:)
0