Paul Constantin

Fiind români, noi ne dorim, Din lupta celor două naționale, Domnul să ne ajute să ciocnim, O cupă dublă cu suc de portocale.

La trei războaie a participat, Unde a tras cu pușca și cu tunul, Pe toți dușmanii însă i–a frapat, Că el a decedat numai în unul.

Un cerc de amici a alcătuit, Însă acum se află în impas, Greșit pe unii a „încercuit”, Deoarece nu a avut compas.

La patru ani odată,toți țiganii, Vin întins la școală și votează, Pentru că nu au carte la origini, Cu degetul ei lista o „pătează”.

O lupă nu este revelatoare, Fiindcă deși cu mult mărește, În practică este amăgitoare, Orice ar face, nu întărește.

Despre Columb și oul lui, Nici până azi nu am aflat, Pasăre nu e, nu-i nici pui, Cum a făcut el de-a ouat ?

Turnul Eiffel ni s-a închinat, Cu mult respect și deferență, Iar cel din Pissa gata înclinat, Ne-a prezentat, o reverență.

Oamenii de bine din Pitești, Au dat țării Dacii și Dobrini, Mai nou un grup de polițiști, Produc și ei „permise\" la mașini.

Speranța-i curva cea mai mare, Care există pe acest pământ, Trăiește absolut cu fiecare, Și toți trăim cu ea în gând.

Francezii ne-au făcut țigani, Și nu au spus-o prima dată, - Ce să vă spun… „niște țărani”, Sărmanii, n-au putut să bată.

Ne spun că noi furăm găini, Că de, nu i-am lăsat să bată, „Cocoșul” falnic din vecini, Este acum... „curcă plouată”.

Așa a fost aranjamentul, Și a funcționat mulți ani, El o „făcea” pe prostul , Ea… o „făcea” pe bani.

Pe drumuri proaste merg românii, Distrugând daciile străbune La„ceilalți”,povestesc străinii, Toți proștii merg pe drumuri bune.

De vremurile vor fi normale, Le-om pune-n ațe trei baloane, C-ai noștri au mâncat sarmale, Iar ei sărmanii macaroane.

Băieții s-au dăruit cu generozitate, Conduși în meci de marele Pițurcă, Și au făcut „cocoșul” Galic să arate, Ca cea mai amărâtă și plouată curcă.

. Doamne iubește pe români, Așa cum sunt ei anonimi, Pune-le aer în plămâni, Și Fă să intre în optimi.

Don Quijote-a promis țepe, Și Sancho Panza a achiesat, Dar Boc, ca și Traian nu-ncepe Să ne prezinte primul înțepat.

Mutule, că ești și „surd” arată, Că nimic nu poate să te-ndoaie, Pune „cocoșilor” un gol în ață, În pene ei să nu se mai înfoaie.

„Cizmarii” vor țiganii afară, Dar de-o s-o facă eu nu știu, E ca și cum în plină vară, Ai scoate muștele din Cișmigiu.

Ce simt eu pentru tine scumpă doamnă, E ca fiorul unei frunze ce cade la pământ, Ucisă mult prea timpuriu de recea toamnă, Reprezinți tot ce am avut și am mai sfânt. Nu sunt poet și nici n-am