Minunea.

Domnule P.C., am gasit această epigramă căutând prin atelier și vă raspund cu oarecare întârziere, pentru că abia acum am dat de ea.
Nu prea am înțeles dedicația, dar dacă spuneți că este \"în atenția\" mea, o citesc cu atenție și îmi spun părerea:
- tema este generoasă, problema celor care merg pe la tot felul de manăstiri, schituri și pe la vindecători cu puteri miraculoase, pentru a se vindeca fiind de actualitate;
- există o poantă, în sensul că interlocutorul personajului principal așteaptă explicații asupra \"minunii\" și, când colo, în ultimul vers află că cel care merge pe picioare o face pentru că nu mai are mașină, aceasta fiind furată;
- expunerea temei nu este prea clară și este făcută cu cuvinte în plus (adică, nu rezultă clar că cel care s-a rugat a avut probleme cu mersul și apoi, de ce să fie intrigat celălalt că s-a vindecat?);
- Rima și măsura sunt bune, dar ritmul are probleme la versurile trei și patru; ați construit primele două versuri în ritm iambic, adică, pe scurt, alternanță dintre o silabă neaccentuată și alta accentuată, dar versul trei începe cu cuvântul \"cum\", care, pentru a curge în frază, trebuie accentuat, și de aici se dă totul peste cap; la versul patru, dacă citim în ritm iambic, rezultă \"furat\" cu accentul pe prima silabă, ceea ce este incorect și nefiresc.
- Eu nu sunt convins că ați înțeles ce este ritmul, iar dacă ați înțeles și totuși postați în continuare versuri fără ritm......; încercați vă rog altă variantă în care să fie în toate versurile același tip de ritm, fără împotmoliri.
Spor la treabă!