Paul Constantin

Pân-la buric e decolteul, Te uiți ca-ntr-o căldare, Da-n van ține deschis ghișeul, Că ce s-arate … n-are.

Mi-a povestit vorbind în șoaptă, Ce pește mare a avut în plasă, Numai cu solzii de pe partea dreaptă, Puteai să pui acoperiș la casă.

Ai vină că te-ai culcat, Cu soția lui,dar vezi, Ar fi fost mare păcat, Ocazia să ratezi.

Elisabeta și nu mai știu cum, Continuă bărbații să ațâțe, Normal, cu silicoanele de-acum, În sutien ea poartă patru țâțe.

A vrut să intre-n facultate, Să părăsească bulevardul, Dar l-a oprit cu fermitate, La poartă, bodyguardul.

Surprinsă la volan „chioară” de beată, Ca „oarba” ce ar trebui să reprezinte, Pe polițiști îi vrea legați pe dată. Însă ce s–a întâmplat, nu ține minte.

Vorbește lumea de „blondine”, Că au „biblioteca” goală, Iar Elena știe-oricine, Este o blondă „naturală.”

Becali rămâne un oier Ce zice despre cele sfinte, E greu s-ajungă un boier, Cu bancnote-n loc de minte.

I-a dat bani și-n mână-o plasă, Și l-a trimis la piață ca expert, S-a întors ud și-a pus pe masă, Ouă făcute omletă și vin fiert.

Îi cunosc din cartier, Pe Oana și Sucă, El are în cap creier, Ea... poartă perucă.

Azi noapte soția mi-am oripilat, Aruncând pe geam calculatorul, Dar ca epigramist, m-a anihilat, Epuizând din hard total umorul.

Scrie-ntruna dar degeaba, Fiindcă țeapa lui Costică, Nu poate să-și facă treaba, Că-i și boantă și prea mică.

Fetele trezesc dorința, Expunându-și sânii goi. Ar fi mare cutezanța, Arătând ce-avem și noi ?

Buncăre și-a tras Năstase, Provocând la toți mirarea, În toate cele patru case, El se-nvață cu

Poliția „gunoaie” arestează, Și le duce până la judecată, Însă justiția nu le păstrează Fiindcă a lor „curte” e curată.

Zidul de la Universitate Este astăzi doar ruine, Căzut nu din greutate, Ci de prea multă rușine.

- Copilului meu cine-i e tată Tu crezi că-s ultimul din proști ? - Crede-mă că de această dată, Nu ai de unde să-l cunoști.

Piedone un haiduc de vis, Și mare cât un canion, Prin fraudă a luat permis, Să aibă loc , „de camion”.

Olandezii drăguți, au insistat, Să-i batem cât putem de „tare”, Dar pentru că i-am respectat, Am luat-o „tare”, pe spinare.

După mulți ani de așteptare, La masa bogaților am trecut, Însă noi nu am avut apărare, Iar Mutu scos la tablă a „tăcut”.