Paul Constantin

Nervos, boul asculta manele, În timp ce vaca îi era gestată, - De azi îmi port doar coarnele, Să nu mi se mai spună „tată”

- Cât e ora ?, spune-ne și nouă. - Stai să scot calculatorul afară, Că arată doi de împărțit la nouă, Și nu pot ști cât e pe dinafară.

M-a cuprins teama, sunt blocat, Ce au promis, m-a dat pe spate, Cu nivel de trai așa de ridicat, Ne-or invada și cei din

De ziua Franței Băse a plecat, Să ducă președintelui cadou, „Serviciile”- au adulmecat, Că Sarkozi, dorește... un stilou.

Prostituția o vor legalizată, Vor și o cer din ce în ce mai insistent, Atât curvele care se vând pe piață,

Dacă-ți trebuie amprentă, În„cizmă”-i plin de mafioți, Nu uita, suntem de-o gintă, Deci suntem la fel de „hoți”

Pentru tâlhari și delapidatori, Ticăloși care provoacă drame, Justiția azi nu are închisori, Îi pedepsim doar noi… cu epigrame.

Am fost să-mi las amprenta, Imediat ce am aflat, Dar mi-a pierit dorința, Zărind-o pe-a lui… Mailat.

Un elev venit cu șatra, Având destui anișori Cum a ajuns în a patra, A cerut la… fumători.

Soția l-a pârât la doctor, Chemând și un vecin ca martor, - Omul meu sforăie atât de tare, Că acidulează apa din pahare.

Rușii au vopsit în roșu luna, Să supere pe americani, Iar ei au scris ca-ntotdeauna, \"Coca Cola\", că asta face bani.

S-a strecurat neobservat, Prin viață până-n asfințit, Nimic în urmă n-a lăsat, Deci a fost sigur, „nesimțit”.

Profesori, doctori universitari, La bac au dat cu oiștea-n gard, Purtându-se ca simpli lăutari, Au luat elevilor un „miliard”.

De ești blondă și frumoasă, Nu-ți mai trebuie altceva, Lasă și mintea acasă, Și-ajungi sigur „cineva”.

De vrei să fi „amazoană,” Și în grațiile lui Geoană, Pregătește o dovadă, Pune-ți pe cap o

La „bac”- ul din acest an, Profesorii-au avut parte, După ce și-au luat un ban, De răspunsuri „chiar” din carte.

A găsit în cărți de specialitate, Că tutunul și alcoolul înghițit, Îl afectează grav la sănătate, Și de atunci, el nu a mai citit.

Nu a muncit în viață niciodată, Și nu o spun fiind un cusurgiu, S–a angajat față de lumea toată, Să scoată muștele din Cișmigiu.

Mămica, în fața statuii fără brațe: - Uite, ea nu și–a ascultat părinții. Privește-atent cum poate să arate, Fiindcă și–a ros unghiile cu dinții.

Are mult creier băiatul, Nu-i deloc deficitar, Asta știe întreg satul, Dar „pane”… că-i bucătar.