Paul Constantin

. Doamne iubește pe români, Așa cum sunt ei anonimi, Pune-le aer în plămâni, Și Fă să intre în optimi.

- Iar nu-mi pot porni mașina, Carburatorul are apă-n el. - Așa de proastă e benzina ? - Nu, dar e sub apă… în Ciurel.

Îi cunosc din cartier, Pe Oana și Sucă, El are în cap creier, Ea... poartă perucă.

De ce-o fi mare cât o stâncă ? Se-ntreabă ea, a mia oară, Că doar, o dat-pe zi mănâncă, Însă… „din zori până în seară”.

M-a cuprins teama, sunt blocat, Ce au promis, m-a dat pe spate, Cu nivel de trai așa de ridicat, Ne-or invada și cei din

Paul Constantin București 6 Decembrie 2006 Dana biciclista - Priviți

- Să bei zilnic nu–i firesc, Strigă soția tare hotărâtă, - Ba da, că dacă mă trezesc, Observ cât ești tu de urâtă.

Cu vârsta, pierzând vederea, Nedorind în pat o slută, „Pipăie” atent muierea, Nu cumva să aibă-o cută.

Agentul: - Ai virat la stânga, Și dunga albă ai călcat-o. Acum, deschide mata punga. - Care e baiul... am strâmbat-o ?

S-a dus să asculte Aida, Și era gata să răcească, Fiindcă ei au uitat ai da, Pătură să se-nvelească.

Când vezi cât de bine este, Și ce „bună” ne e starea, Greve, peste tot proteste, Îți vine să chemi… salvarea.

Leneșul vrea să muncească, Numai asta are-n gând, Este dornic să trudească, Dar…”de mâine” începând.

La patru ani odată,toți țiganii, Vin întins la școală și votează, Pentru că nu au carte la origini, Cu degetul ei lista o „pătează”.

Privind pe geam atent din casă, La cei care pe șantier muncesc: -Tii,cât este munca de frumoasă, Nu mă mai satur s–o privesc...

. Unii scriu des epigramă, Și-aș dori și eu să-ncep, Dar la mine e o dramă, Fiindcă eu nu mă pricep.

. Este un tip năuc, greu de descris, Un zăpăcit ce stă numai în cramă, Chiar pe coliva mamei lui a scris: „La mulți ani”!, prea bună

Elisabeta și nu mai știu cum, Continuă bărbații să ațâțe, Normal, cu silicoanele de-acum, În sutien ea poartă patru țâțe.

Așa a fost aranjamentul, Și a funcționat mulți ani, El o „făcea” pe prostul , Ea… o „făcea” pe bani.

N-avem gaze, avem „Gaza”, Criză e pe-ntreg pământul, Pe leu n-ai cum să pui baza, Prin pungi ne șuieră vântul.

La „bac”- ul din acest an, Profesorii-au avut parte, După ce și-au luat un ban, De răspunsuri „chiar” din carte.

Zidul de la Universitate Este astăzi doar ruine, Căzut nu din greutate, Ci de prea multă rușine.