Paul Constantin

. Sportivul cel mai bun din țară, Mutu, e urmărit de ghinioane, Iar a ratat lovind cu sete-n bară, Și e dator mai multe milioane.

A terminat dreptul cu zece, Și imediat ea a plecat din țară, Acum e într-un bar din Lecce, Unde dansează, tot la „bară”.

Aseară a fost la Ateneu, Și cum s-a ridicat cortina, A adormit instantaneu, Că cineva a stins lumina.

Toate partidele au dat pomană, Bere, salam, cârnați sau mititei, Însă, au dat pomana „de pomană”, Oamenii au votat cum au vrut ei.

Pe sticlă ies și ne-amăgesc, Mănâncă politică pe pâine, Ei azi au tot ce își doresc, Iar noi „sperăm…” că mâine.

. . Un tip matol privea la o notiță, Dorind misterul să dezlege-odată, - Eu am văzut”beți morți\",„beți criță”, Dar „beți cola”,

. . Smith este rasist din cale-afară, Și un Black & White nu îl admite, De-l bea chiar pe peron în gară, Decât în două pahare „diferite”.

. . Scrie „cuvinte amestecate”, Și se dă doctor la română, Nu înțeleg cum de se poate, Să nu-i dea nimeni peste mână.

Dă-mi te rog talentul tău, Doar o zi că nu-i o dramă, Și-ți promit, uite zic zău, Să scriu și eu epigramă.

. . Soția mea fiind borțoasă, Salvarea am sunat urgent, Însă când a ajuns acasă, Băiatul meu era...sergent.

De ți-e odorul cel mai sfânt, Iubita ta spre cer n–o ridica, Că de–o urnești de pe pământ, Cu primul înger, te va înșela.

. Comunitarul ascuns după o ladă, Privește-ngrijorat alegătorii, Oare mâine voi mai fi în stradă, Sau mă vor aresta hingherii ?

. O haită de flămânzi amușinează, Ciolanul aburind ieșit din oală, Cu toții și–l doresc și se visează, Pe postul de primar in

Se bat că-i vorba de-a lor pungă Nu pentru că doresc binele urbei, De-ar ști unde dorim noi să ajungă, Ar prefera să se aleagă între ei.

. Între nevastă și o baterie, Există o diferență decisivă, O baterie toată lumea știe, Are și–o părticică pozitivă.

. Muntenegrenii au clacat, Deși-au jucat cu disperare, Iar atunci când au plecat, Negrii erau... de supărare.

. Este un tip năuc, greu de descris, Un zăpăcit ce stă numai în cramă, Chiar pe coliva mamei lui a scris: „La mulți ani”!, prea bună

. Unii scriu des epigramă, Și-aș dori și eu să-ncep, Dar la mine e o dramă, Fiindcă eu nu mă pricep.

Doi pureci vorbeau sărind prin grohotiș: - Înaintând așa n–ajungem până mâine. - Bine, atunci mai am eu niște mărunțiș, Plătim ceva și ne urcăm pe primul câine.

Cu povestea ce mi-a spus aseară, Nelu „pescarul”chiar m-a dezarmat, A zis c-a pus în ac scrum de țigară, Și-a pescuit direct pește-afumat…

Educatoarea de la grădiniță, Copiilor le e mamă și tată, Dar fiindcă-i beată zilnic criță, Ea nu rezistă să nu-i bată.

Respectul îmi impune să-mi țin clanța, Dar cine teama poate să-mi impute ? Că noi jucăm cu Olanda Italia și Franța, Și nu prea văd cum vom ieși din grupe.