Paul Bogdan

Aniela, geocite-ul nu accepta linkul la fotografie. Dacă ai yahoo, iți recomand să folosești brifcase-ul de acolo.

Te rog să nu folosești majuscule în tilu. Mulțumesc.

Te rog să nu mai repostezi textele retrase. Mulțumesc!

Florin:
<>
De ce s-a mai complicat omul cu iubirea cand simpla copulație îi era suficientă pentru reproducere? De ce n-o fi ea furnica romantică și plină de eros?
Ai o impresie destul de brutală despre iubire. Iubirea nu te bagă neapărat în patul unei femei și nici nu are scopul de a te păstra acolo atât timp cât te găsești în deplinătatea facultăților de reproducere, adecălea potent. Nu știu, asta este părerea mea.

Adi, exprimarea unui adevăr presupune cunoașterea lui iar cunoașterea este în transformare continuă. Adevărurile despre un subiect depind de la individ la individ, în funcție de experiența fiecăruia în parte.
Cine știe, poate trecând peste timp și comentarii, adevărurile din primul meu comentariu își vor schimba forma.
Salutări lui Gelu!

Nu, eu sunt cel care trebuie să vă mulțumească atât pentru sesizarea greșelilor cât și pentru aprecieri.

Nu ne-ai spus ce ai făcut... cum ți s-a părut?

Înainte de a-ți ura \"bine ai venit pe site!\", trebuie să te atenționez asupra celor două greșeli din text!
înnegrit
copii bezmetici

Florin, fiecare dintre noi avem raționalitate proprie, unică. Adevărurile fiecăruia dintre noi sunt adevăruri absolute în continua metamorfoză. Sună ciudat? Acesta este adevărul meu ajuns la revelație absolută prin experiența acumulată.
Aș asocia Adevărul cu Experiența în Timp, iar pe cel Absolut l-aș asocia cu Totalitatea Cunoașterii acumulată la sfârșitul Timpului. De aceea nu pot accepta gândirea împlinită, saturată și, prin aceasta, reclamarea din partea unui gânditor a cunoașterii absolute într-un domeniu sau altul.
În text dai o definiție inexactă Iubirii. Spui că în momentul dispariției funcției de reproducere iubirea se rezumă la acceptare și compatibilitate. De unde știi? De ce te lansezi apriori o astfel de definiție? Poate iubirea își schimbă sensul, poate nu sărăcește prin lipsa contactului sexual... poate... poate... când am să ajung acolo o să revin:)
Dar iubirea de Altceva? De copil, de părinte, de prieten, de idee..., de Dumnezeu...
Fiecare dintre aceste iubiri se regăsesc în Iubire și fiecare în parte au naturi unice. Spui că este zadarnică credința în viața veșnică considerând-o o metaforă liniștitoare. Nu știu ce aș putea să spun despre acest lucru. Poate doar că undeva în ființa umană Credința își are locul ei, tangibil la unii, în stare latentă la alții. La urma urmei este un sentiment, nu o știință exactă. Este necesară Revelația pentru cunoașterea ei iar revelația este infinită sau inexistentă în funcție de starea de acceptanță, de voința individului.

Nu am încercat să te contracarez prin comentariile mele, pur și simplu mi-am spus punctul de vedere.
Cu simpatie,
Paul

Nu știu dacă Decartes prin \"Cogito, ergo sum\" s-o fi gândit la traducerea exactă a lui \"cogito\" dar probabil că ai dreptate. Nu văd aici relativitatea problemei... mă rog.
În România de astăzi politica și filosofia sunt la îndemâna tuturor.

Filosofia este o exprimare a unui raționament (printre altele).

\"Gândesc deci exist\".

Oare cine nu-și pune întrebări existențiale?!
Până și ce ai făcut tu în text, tot filosofie se numește. Renegi \"metoda\" aflării Adevărului prin filosofie, nefăcând alceva decât să filosofezi despre acet lucru.
Ce este acesată afirmație dacă nu un postulat filosofic:
\"Adevarul este un punct de vedere subiectiv, iar eu prefer iluzia obiectivitatii – si asta ca premisa personala.\"

Prin urmare Adevărul tău este contrazis de sine.
Nu poți nega ceea ce definește ființa umană, spiritul(raționamentul).

Eugen, ai nivel de acces 120 deci poti introduce singur fotografii.
Se face cam așa:
după ce introduci textul dorit, cauți fotografia pe internet, îi copiezi adresa și o pui
între parantezele aceastea < (nu le pun pe amândouă deoarece ar dispărea din comentariu)în următoarea formulă:
img src=\"adresa\" și închizi paranteza ascuțită.
Caută pe net, este plin de lecții HTML, formule, culori...

Când concepem o poezie de dragoste sau despre dragoste dorim ca aceasta nu numai să conțină chintesența sentimentului ce ne copleșește dar, plin de speranță, dorim ca aceasta să fie înțeleasă și, de ce nu, adoptată emotiv de către cititor. Pentru aceasta trebuie să ne ferim de banalitate, de ritmul nefericit, de repetiții supărătoare...
O astfel de poezie, ce definește la fiecare vers, copilărește, iubirea este cel mai des întâlnită. Următoarea expresie desuetă și des întâlnită este:
De-ai fi tu... eu aș fi
Nu te supăra, este doar opinia mea care ar putea fi greșită.

ce stie sa mă iubeasca. Corectează. Mulțumesc!

Sache, acest scenariu este destul de vechi. O sa aruncam o privire pe FORUM

Au luptat și câțiva români acolo. Poate scrii ceva și despre ei?

Am uitat să-ți urez BAFTÃ! scuze
Ai un ym? Dacă nu poti s[ mi-l dai aici... paulbogdan@armenia.com

Din poză, Cosmine.
George, m-a chemat și pe mine domn Mincu, acu două au trei săptămâni, când și-au schimbat sediul dar nu m-am cam dus și nici acum se pare că n-oi veni. Dar trasmite-i respectele mele... poate-i găsi și eu o zi liberă.
Apropos, spune-i că am cumpărat \"Dosarul cenaclului Euridice \" și că sunt la pagina 23... sau nu-i mai spune de mine că poate m-o fi uitat dar mersi pentru invitație!

Aceasta este o prozișoară scrisă dintr-o suflare acum ceva timp în urmă. O și uitasem. Te rog să postezi textul tău pe site și îți promit că îl voi citi. Te rog să mă tragi de mânecă... îmi trec zeci de texte prin fața ochilor. Mulțumesc!

O să vă mirați că textul dumneavoastră nu are prea mulți vizitatori. Este firesc! Din cauza lipsei titlului acesta nu este accesibil din pagina de texte. Vă rog să completați spațiul destinat titlului. De asemenea vă rog să scrieți titlul fără a folosi majuscule decât, cum este normal, la prima literă a sa.