Paul Bogdan
Verificat@paul-bogdan
„Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o stare de spirit”
N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach…
Pe textul:
„:)))))" de Cosmin Dragomir
A fost scrisă ca replică a unui concurs, în care mai mulți colegi de site din acele zile au vrut să scrie o poezie dedicată unei necunoscute din \"Lăptăria lui Enache\".
Fly, eu nu văzusem acea fată din lăptărie...
Pe textul:
„Fetei din lăptărie 0" de Paul Bogdan
Pe textul:
„experiment" de Gabriel Barbu
De îmbunătățitSunt copleșit! Va trebui să aprofundez mai bine problema, de aceea mă voi abține deocamdată de la vot.
Pe textul:
„Întreruperi programate" de Radu Herinean
De îmbunătățitPe textul:
„Daca.." de alklkasa
Pe textul:
„Ion Stratan (1955-2005)" de Florin Hălălău
Îmi este aproape imposibil să despart textul în mai multe documente.
Domnule Liviu Ioan Stoiciu, mă folosesc de acest spațiu pentru a vă sugera ca pe viitor să publicați o singură poezie într-un document. Astfel cititorii vor avea ocazia de a vă comunica opiniile despre un text anume și nu pe marginea unui astfel de volum de texte.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Post-ospicii" de Liviu Ioan Stoiciu
RecomandatPe textul:
„Actul II" de Paul Bogdan
Pe textul:
„Actul I" de Paul Bogdan
Pe textul:
„Departe,departe…" de Gheorghisan Mihaela Cristina
În altă ordine de idei... suntem născuți în același oraș.
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„Absorb" de razvan rachieriu
Costel Baboș crede în Dumnezeu și în talentul său. Mulțumită acestor două convingeri și amicilor pe care i-a delectat ani buni pe internet, noua sa apariție editorială a ajuns bestseller, așa cum se poate observa în linkul de mai sus.
Să sperăm că acest titlu, de autor bestsellerist, se va păstra mult timp de acum înainte în conștiința Cărții românești.
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„Aș crede în Dumnezeu" de Paul Bogdan
dar: M-ai surprins deja pe vine!
Ultima propoziție se vrea un joc de cuvinte care ne spune: \"deja vin\" sau vă aflați în poziția \"pe vine\"?
Pe textul:
„Incheiere" de ciucurel iulia victoria
De îmbunătățitPe textul:
„Aproape" de ciucurel iulia victoria
De îmbunătățitAm 37 de ani. Mă adresez astfel deoarece dialogul civilizat impune respect.
Să auzim de bine!
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
Iată o imagine poetică:
\"l-am găsit în biserica de la Belu, cum nu se poate de negru.\"
Atâta vreme cât există fracturismul, alte curente și mișcări literare ce creează \"poezii nonpoetice\" (raportate la teoria clasică a noțiunii de poezie), dă-mi voie să consider acest text ca fiind poezie.
Dacă următorul text este poate fi considerat poem, și o carte de bucate poate fi considerat poem:
\"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche
are dreptate- zice
sunt întru totul de acord cu el
Dumnezeu privește o emisiune religioasă la TV
își aprinde o țigară
vede icoane cu imaginile sale bărboase
nu-i așa - zice
vede cum predicatorul termină emisiunea
și se masturbează privind o icoană
un copil îl roagă pentru a primi
un zece la biologie...\"
Fragment din \"Dumnezeu îl citește pe Nietzsche\" de Alexandru Vakulovski. Știți, Vakolovski, un tânăr lider de generație poetică.
O să mă convingeți dacă reactualizați definiția poeziei. Nu reușesc unii critici dar poate reușiți dumneavoastră. Vă rog aceasta deoarece un răspuns m-ar lumina și pe mine în ceața \"creaționistă\" ce mă înconjoară.
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
De ce este acest text poezie? De ce n-ar fi?! Îi lipsesc oare elementele constructive ale poeziei clasice? Asta-i altă treabă!
Acest text este cuprins în paginile unui volum pe care l-am citit și despre care am vorbit cândva. Și, pentru că Marius își publică pe site poeziile din acel volum, am să spun în câteva cuvinte ce cred eu despre carte, așa, pentru posteritate.
Poezia lui Marius Marian Șolea este cuvântul țăranului smuls din înțelepciunea nativă, încastrată în realitatea brută, și aruncat în tăvălugul vieții moderne, căpătând astfel o altfel de conștiință, spiritualizată pervers, ce luptă continuu pentru conservarea de sine.
Obsesiile sale sunt timpul și lumina, inseparabile. Timp și spațiu luminat, împletite pe două coordonate ale evoluției spirituale. Timp și spațiu vertical, cunoașterea spiritualității divine prin revelație directă- timp și spațiu orizontal, cunoașterea spiritualității umane dobândite empiric. Blaga ar fi spus cu alte cuvinte cunoaștere „paradisiacă” și cunoaștere „luciferică”. Între aceste două dimensiuni, între aceste două feluri de cunoaștere pe care Marius Marian Șolea și le însușește, fără a respinge nici una dintre ele, autorul evoluează și ni se confesează în întreaga sa operă de până acum.
La punctul zero, unde purcede la drum conștientul autorului, ni se face cunoscut copilul. Un copil amintit pe limba lui, o limbă primară, naivă, posesor al unei inteligențe veșnic flămânde, păstrător –prin voința autorului-confesiv- al valorilor de origine, limbaj și raționament. Dialogurile și situațiile descrise sunt delicioase, iar personajele – viața țăranului în diferitele sale ipostaze, cu toate că este un subiect considerat epuizat în literatura română - reușesc să readucă pe buze un zâmbet cunoscut de cititor de pe vremea când parcurgea dialogurile lui Preda, din poiana lui Iocan, sau dialogurile viclene din „Amintirile” lui Creangă.
Continuându-și poezia, Marius Marian Șolea ne poartă prin tot ceea ce a acumulat până în momentul de față: prin femeia sa, mediile sociale cercetate, gândurile cotidiene puse în mișcare de fapte mai mult sau mai puțin importante și culminează cu raționamentele proprii sau cele cizelate de studiu despre divinitate, toate acestea parcurgând același traseu al progresiei, de data aceasta expresive, un drum sinuos și plăcut, ce începe cu regionalismul și se termină cu simbolul teologic.
Care este pasul următor? Către ce se va îndrepta poezia lui Marius Marian Șolea? Greu de spus acum după ce am tras concluzia (proprie) că acesta a ajuns la desăvârșire poetică. Probabil că ascensiunile spirituale inerente ne vor surprinde de pe un alt plan.
Pe textul:
„Șapca lui Þărnea" de Marius Marian Șolea
Bunică-meu, Duzmnezeu să-l ierte(!), avea un corespondent interesant pentru \"televizor\"- tembelizor.
D-aia aveai tu, sireacul, costumașul ăla pe tine la Eliad... fusesei la interviu?
Păi hai să-i dăm o mână de ajutor colegului nostru, arbitru în Vrancea.
Pe textul:
„Protest" de Cosmin Dragomir
Știu că nu este un text strălucit. Probabil că ar trebui să nu permit comentarii, să ascund \"stelele\" și să scot textul de la recomandate atunci când un editor face imprudența de a-l recomanda.
De șters steaua nu prea am cum, ar fi o lipsă de respect pentru cel care a scris comentariul dar de scos de la recomandate nu este nici o problemă, editorul va rămâne anonim și nu se va simți lezat. Partea proastă este aceea că atunci când voi scrie ceva de calitate nimeni nu se va mai îngrămădi să-l recomande. Dar, în fond, nici asta nu este o problemă. Cine are nevoie de texte recomandate?!
Pe textul:
„Nu-ți fie teamă" de Paul Bogdan
