Stare udă

Sesizez in acest poem starea unui spirit deosebit,care se lasa insa purtat de curent (aici: de curentii raului), ideea de exotic fiind exprimata prin declaratia \"sunt cal de rau!\". Constient - inca! - de starea in care se afla, suporta si durerea dedublarii, una dintre ipostazele sale, privita dintr-o parte, nefiind altceva decat \"ciudatenia fara carma\". Observam ca aceasta nu-si traieste bucuria libertatii: \"Îmi sângeră piatra udă / pe genunchi / și pe pulpe, / ea sânge,/ eu sânge, / ne roșu prin undă.\" ( In cazul cand expresia \"ne rosu\", contine o negatie, metafora ar sugera raceala de reptila, fara sange, in caz contrar, ar fi echivalenta cu \"ne sangeram\", ne ranim noi insine, prin atitudinea pe care o comportam fata de noi insine.)