Poezie
Vremea cucilor
1 min lectură·
Mediu
E vremea cucilor.
Fiecare pasăre
cu aripi sau picioare lungi,
albastre, negre sau cu dungi,
își păzește cuibul.
Singuratecul
își dăruiește odraslele încarcerate rotund
în sentimentul profund,
orfan,
cu picățele și calciu.
Iar păsările,
fiecare pe limba ei,
alungă blestemul singurătății
ce ar putea să le calce pragul de paie,
de parcă n-ar sufla vântul la toate-n odaie.
054.554
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Paul Bogdan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 58
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Paul Bogdan. “Vremea cucilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/39897/vremea-cucilorComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDTdan tristian✓mmmmm... ce gust de salbaticie divina mi-a lasat cuvantul tau!
0
ASExcelent!
oul de cuc - sentiment profund.
o singuratate a singuratatii!
oul de cuc - sentiment profund.
o singuratate a singuratatii!
0
LNDistincție acordată
Blestemul singuratatii suna putin fortat, altminteri textul e interesant as putea spune ca produce impresie. Parca am mai citit ceva in stilul asta dar acum nu-mi aduc aminte unde, probabil tot aici pe site. Il recomand si eu spre lectura.
0
AR
Acum am citit poezia ta, din intamplare.
Imi place foarte mult cum scrii, ai talent! Felicitari!
Imi place foarte mult cum scrii, ai talent! Felicitari!
0