Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Mamă, sufletul seacă

1 min lectură·
Mediu
Mamă, izvorul meu a secat.
Nu mai răsare soarele
peste piatra lui udă,
nu-și mai arată pleata de aur
în undă.
A secat mamă
și mă doare seceta,
mă doare buza arsă
ce sângeră cuvinte singure.
Mi-a secat din lăuntrul pieptului
cu un suspin,
cu un abia înțeles
„nu mai pot la lumină să vin”
și-a aplecat capul sub un ultim val,
s-a stins.
A murit frumos
așa cum mor
cocorii în zbor,
fără teamă,
fără a lua sfârșitul în seamă,
simplu și curat,
cu doar un ultim oftat,
că m-a lăsat printre albii pustii,
un neviu printre vii.
Pan
22.01.2003
044.060
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
101
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Paul Bogdan. “Mamă, sufletul seacă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/paul-bogdan/poezie/34751/mama-sufletul-seaca

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@diana-iepureDIDiana Iepure
E aproape de mine ideea. Si stilul e aproape- \"simplu si curat\"...
0
@laurentiu-orasanuLOLaurențiu Orășanu
O puritate a exprimarii izvorata din simtire.
Felicitari !
0
Distincție acordată
Pane, te-a pălit seceta... Sau e sete?
Orice ar fi, o stingem noi vineri.
De mult te așteptam la cotitură, că tare mă seacă vorba ta dulce, molcomă, lină, simplă, adâncă, curată.
Și sec, așa, uite că îți trântesc o stea.
0
\"A murit frumos
așa cum mor
cocorii în zbor\"

imi place...si mai trec...cu un suspin...

Cu drag, Marian



0