Poezie
Dor de ducă
1 min lectură·
Mediu
Urcă-te călare pe dorul meu de ducă,
Că am un dor de zare,
De eliberare,
De ne-privire peste umăr,
Că se frânge plăpând,
bradul cel tânăr sub vânt,
viața mea de până acum.
Să chiuim nebuni,
Pe pășuni,
Pe cer,
Tropotind pe amintiri,
Săltând prin aerul iubirii așa,
Ca doi păuni,
Știutori de frumusețe,
Mândrețe
De noi doi ce suntem.
Iar când ne-o fi timpul de moarte,
Să ne găsească departe,
Departe,
Pe dorul meu de ducă,
Pe dorul meu călare.
Și ne-om înmormânta,
Așa neștiuți,
Pe vreun nor,
Pe vreun munte,
Două paseri cărunte,
Pe tine în mine însuți
Ca doi nebuni
Ce vom fi fost,
Ca doi păuni
Albi de bătrâni.
Pan
21.08.2002
0137158
0

dar este oare din cauza visului frumos sau din cauza gandului...?
nu stiu.
totusi, mi se pare ca se putea mai bine...
numai bine:)