paul blaj

caut un motiv să îți ruginesc încet pe față în rotire cu un disc de vinil sunetele lui klugh the shadow of your smile îmi fermentează în sânge știu că seara strada ta vibrează ca penele

îți scriu aceste rânduri degetele celui ce își atârna cu o sfoară în fiecare zi cheia de gât și ieșea la joacă, mi-am pus în surdină soundtrackul de la you got served, nu mă judeca, lasă-i

par un nebun cu ochiul trist când mor metalele de boală nu le alint până exist aș fi parcă făcut din smoală ... miros a rai mucegăit lângă o plină lună moale sunt doar un înger

lângă poștă e un parc chestia asta se potrivește și la sate pe o bancă stau trei fete două slabe una grasă asta merge oriunde este o bancă lată la una dintre ele vine un cățel cățelul latră

așez pe colinde o cută din palme gândește zăpada flori fără prihană o luptă se duce în nopțile calme în urma Puterii apare-o poiană de-aș fi eu pădurea lumina mi-aș strânge pe care lăsa-va o

mulți oameni intră odată în viață explozii de inocențe care mai târziu nu își au rostul sau cel puțin așa cred acum când îmi tai unghiile cu atenția distrasă de corpul tău moale unu’ dă

la o masă virtuală mă sprijin în coate pe silabele tale drogate. (Depeche Mode sau Depeche Toi-S?) universul vegetal ne crede mutanți ai urzicii. (nu e vorba de \"Urzica\")

tu desenezi un trandafir întins între fulgere cu gesturi largi ca și cum ai zbura nu te cunosc vorbim despre iluzii până când noaptea ne încetinește sunetele deasupra corpurilor glasul

și pacientul scuipa în gând ghemuit pe scaun ca un păun avea părul când țâșni în ultima întrebare nu! spuse doctorul nu cred după cum nici dumneata nu ar trebui zumzetul asistentei

cineva îngăduie să mă săruți rece strălucitor ca o pasăre oarbă asfaltul. am impresia că toată urbea știe să necăjească trotuarele cu tristețe. ziua se desenează din frica de a nu fi

ea zvâcnise din 13 ani cu forța elegantă a unei mingi de golf. bea muzică, mânca muzică, dormea muzică. mama ei arăta ca un astronaut întors de pe orbită când auzea ușa de la

numai am tot meditat auriu la cuvântul acesta prin toate nespusele fără să mă pot scutura cum o fac teii acum de singura lor îndrăzneală mă obișnuise pertinent cu modul intim de a ne

nocturn orașul din vale clipea în lumini moi de toamnă admiram unghiul buzelor tale și eram geometrici înseamnă descântam o nuanță frumoasă într-o lume de pierderi și

sunt acela ce vrea ca să fie mințit că toamna e zână cu gesturi brutale că timpul e-al brumelor arhimandrit că gol va fi iadul și goale spitale sunt acela ce vrea ca

mai bolnav ca depărtarea curg în pietre mă surprinde gestul morii de cuvinte veșnic te voi mângâia-n silabe apa minte veșnic te voi adora în perimetre.

bogdan, ieși la tablă se ridică încet băiatul cu un oftat în degete va trebui să simtă iar praful de cretă și mirosul de vanilie al profei însă înaintă spre locul ameliorat ca un turist

când construiam din întrebări palate când ridicai spre mine ochii de cafea vorbeam de nopțile din doi plecate și farmecul în noi se odihnea îngenuncheam prin zile vechi

erau acele ninsori din martie la munte lili zicea că e lapoviță eu nu ziceam nimic vroiam un mars și o cafea caldă ascultam ordinary world benzinăria gălbuie în noapte semăna cu un lan

ți-e zâmbetul de seară ca un lanț în care mă întorc câinește iară iubită purpurie din Bizanț vitraliu cu nuanță de secară ne despărțea șoseaua grea de somn ne locuia

deasupra mării ca două păsări supuse sânii tăi umezi despicând văzduhul fină și mlădioasă amfora mijlocului încinsă cu un inel de apă animale marine coapsele-ți atingându-mă

știam eu că ești elegantă atâtea gesturi admiram nuanța lor insinuantă ah, ce să mai vorbim, madam îți ascultam uimit într-una inteligența cotitoare de patru stele și minciuna și …supa de

• 1:13 PM 9/11 noapte în cluj se aud ambulanțe portiere trântite nicio legătură cu mine câteva petale de lalea zac pe mileul îngălbenit miroase a lac de unghii nu e nimeni acasă grădina în care de