Ovidiu Vasile

La pieptul meu scâncești în noapte Precum la sân scâncește pruncul Eu te privesc cum dormi frumoasă Și nici nu simt cum trece timpul La pieptul meu pierdută-n vise Tu, vis frumos pe

Vederi citadine Mergeam agale prin orașe Privind la sârmele, de sus Păienjenișul de cablaje Rețea-ncâlcită de prost gust Și mă gândeam cu-amărăciune La gropile din trotuar La bulevarde

E unu decembre,salut România! E ziua de noi consacrată, români Unirii celei mari,săvârșită la Alba Serbată de-atunci ,de românii,stăpâni Și an după an memorată dea pururi În inimi și-n

Dor de Păunescu Sa dus poezia noastră, Cea compusă pentru vii, De un munte,de un monstru, Sacru,…poate,…nici nu știi, Dacă-i azi ori dacă-i mâine, Ziua-ceea-n care noi, Învăta-vom de la

bine mersi O fii bine ,n-o fii bine? Om vedea,ne-om mai gândi Ce e bine pentru tine Pentru altul e...mersi Și tot binele din lume Daca-i sta și-ai

La ordin Doamne Într-o zi sau într-o noapte Căci pământul e rotund Dumnezeu chemă la dânsul Un poet...un om ,,bolund’’ Când se-nfățișă la Domnul El,se-nchină la pământ Și din ușă se

Un poet,un om acolo Care scrie pe genunchi Scrie tot ce-i vine-n minte Despre frunze, despre trunchi Despre vise ,despre astre Despre mare și război Despre pace,despre luptă Despre viața

Comandanți de oști În război, în șapte-șapte, pe tărâmul tuturor Ofițeri de operetă, merg să facă,niște fapte Cu armată ridicată, de la coasă, din popor. Avangardă, vârf de lance,

Invazie invazivă Dacă ne-ar invada,papuașii, n-ar trebui să ne apărăm. Le-ar ține piept coloșii de betoane, care-și întîmpină escaladatorii, cu rabdare de piatră-n structuri. Ar simții în

Blestem Divin Strânge omul toată viața Face muncă de Sisif Construiește,demolează De fapt...nu face numic! Totul e rostit schimbării Transformări-n,absolut Iar dezordinea din

rromânii noi Noi ,români din România Avem nume de păstrat Nume de român se cheamă Acum numele-i pătat Am împrumutat jumate La țiganii de etnie L-au facut de tot rahatul Dar rușinea lor

brad frumos Din pădurea seculară Am răpit un pui de brad Să-l împodobim deseară Ca să-l,aavansăm în grad. Dintr-un brad,de la pădure Facem bradul de

Lumina întunericului Necuprinsul întuneric Întunericul intens El există pur și simplu Peste tot în univers Nu-i nevoie să se stingă Nu-i nevoie-a fii aprins Incomplet fără

Ce-i limbajul academic? Pentu noi,limbaj de lemn. La poet ce scrie versuri Ce e lirc, e poem! Scriitorii fără rimă Scriitorii ce se, screm Să combine și să umple Zece pagini cu-n poem. Un

calitatea de frustrat Tu,...nu ai calitatea! Să faci de toate...vii? Păi,... îți trebuie,carte îți trebuie,...hârtii S-aduci dovada certă, A faptului,că...știi. Dar ce

pe steag e scris unire E scris pe-al nostru steag...unire? E decupat,drapelul sfânt Și n.am știut sș umplem locul Și n-am știut, cu ce cuvânt. E-o gaură-n

Ungurean din România Ungurean frate cu noi Care-am dus-o cum am dus-o Care-am tras ca vai de noi Împreună într-o țară Ce-i a noastr-a tuturor Că spunem poftim sau teșek Suntem un mare

Simțuri perverse Mirosul, care-ți promite orice În schimbul zâmbetului Gustul, comandând minții Încă o porție de gând bun Văzul, care te înșeală mereu Și tu îl crezi cel mai

Într-o lume obsedată De banal și anormal Cu filosofii de viață Pentru ochelari de cal Libertatea-i relativă Ca dormitul pe țambal Legea firii, demodată Cea care există-n om Din

dezpodobire Dezpodobește mamă bradul Că, sărbătorile-au trecut Să avansăm din nou, cu capul prin timp,către necunoscut. Vine mai rău,sau vine bine? Vremuri mai bune, de-am avut, Ne vor

aparențe Cică astăzi pe pământ Pacea și democrația Ca să credem pe cuvânt Este starea...ideală Poate-așa o fi

Snobul adaptare în versuri după monologul maestrului Toma Caragiu Îmi pare bine doamnă Că azi v-am cunoscut, O intelectuală Așa cum am crezut. Ce poate fi mai bine Și mai

darul într-o zi,am primit darul darul cel mai minunat am crezut, c-o să se-ntample am crezut și sa-ntâmplat mare bucurie-n suflet fericirea a venit asta este fericirea fericirea nu e

Merge bicicleta dreaptă Dacă stă,stă într-un picior, Înclinată într-o parte Sau proptită-n coridor. Avioanele ce zboară Cu viteză din motor, De le stă motorul ,pică. Omorând