Poezie
șocuri
poezie șocantă
1 min lectură·
Mediu
Merge bicicleta dreaptă
Dacă stă,stă într-un picior,
Înclinată într-o parte
Sau proptită-n coridor.
Avioanele ce zboară
Cu viteză din motor,
De le stă motorul ,pică.
Omorând pe-aviator.
Chiar și trupul, dacă șocul
Care-l zguduie de zor,
E prea tare,intră-n stopul
Cardio-respirator.
Când reciți o poezie,
Ea vibrează ca și dorul,
Însă moare și se stinge
De-i oprești recitatorul.
Versul care se-ntrerupe
Dacă vrei să-l repornești,
Șoc, din vorbe potrivite
În cuvinte, să-i găsești.
Alte șocuri faci atuncea
Dacă vrei să reînvii
Ce-a murit oprit odată
Cu un șoc ,dintre cei vii.
De-a trecut deja tărâmul
De-a pășit în neființi,
Că nu este clipă-n care
Să nu fim, oameni sau sfinți,
Trup de om ,aici pe Terra,
Suflet, sus în univers,
Þara nimănui e goală,
Doar o umbră, ce s-a șters.
De n-apucă să se șteargă
Clipa, ține timpu-n loc.
Să revină-n spațiul propriu
Ce mișcat a fost de-un, șoc.
001185
0