snobul

Snobul adaptare în versuri după monologul maestrului Toma Caragiu Îmi pare bine doamnă Că azi v-am cunoscut, O intelectuală Așa cum am crezut. Ce poate fi mai bine Și mai adevărat, Decât să porți discuții la Nivel mai relevat. De-alminterea,eu însumi Mi-am însumat cultura Ce-o port, în conversații, Mai dier…de la una... Bonjurul de la alții… Acuma vine vorba Posed vreo patru limbi Materne aș putea spune, Dar ce să-i faci?Mai schimbi Viața umanoidă Și vorba de țăran Cu una mai la modă, Acea de poligam… . Poligamia doamnă-n Diversitatea ei, Deschide calea-n viață Și intri la idei. Ca poligam adică, Cu limbi străine poți, Tranzistor în turismuri, Să le traduci la toți. Dar mă lungesc la vorba, Luați vă rog! Serviți! I-o băutură foarte Bună și tare… știți? Reconfortabilă chiar, Aa…vai,nu beți alcool? Da,foarte bine faceți, Nici eu nu beau!...Parol! Alcoolul e un vițiu, Ar trebui să fie penibil de pedepse. Luați atuncea apă,portabilă, Că este! Este destulă doamnă. E apă de izvor portabilă și bună, Eu sunt apicultor. Și mă pricep la ape. Dar hai , vă rog, serviți! Luați o murătură,sunt delicioase doamnă Și se topesc în gură. Sunt puse astă toamnă. Vă garantez duduie, N-o să vă facă rău! La indiscreție pe masă, Sunt aranjate,zău. Și știu eu foarte bine, Căci sunt băiat deștept, La medicină am studii, Doi ani, și-un an bisect. Oarecum semidoctor Aș spune mai în glumă, Chiar pe băiatul gazdei În urmă cu o lună, L-am vindecat,în fine… Că toți se speriară, Credeau că a făcut săracul, O criză baleară. Sau o concluzie din aia interintestinală, Când colo amărâtul, mâncase ceva gras Și-avea arsuri și gaze, Pe sarcofag ,dar las’… A doua zi devreme, Eu am un frate, știți? E soră la spitalul,ăăă… La clinica de dinți. Și l-am chemat să-l vadă Și l-a înțepat cu acul, C-o intraveninoasă Și a scăpat săracul. Dar hai, vă rog serviți,gazda e primitivă. Ce-mi place mult la dânsa? E comunicativă și ospitalieră tare, Solubilă din fire. Și mobila din casă,ce gusturi ,câtă știre Și vine din ilustre lumina cea confuză, Care n-e procreează Și care ne amuză. Noi intelectualii, Ce bine ne simțim. Căldura intimistă, Ce mult o prețuim. Știți, creieru-și omite Undele-n jurul său, Electromagnifive, Să nu vă facă rău. Noi intelectualii, Care muncim cu capul, Avem nevoie totuși ,de un relaxativ, Altfel n-e doare totul și burta și stomacul. Odihna sau o carte, Ușoară,polițistă, Una de Tolstoievski Sau poate o revistă. Cu psihicul sensibil și cu subconștientul Nu e de glumă doamnă, e ca și cucurentul, Când tensiunea-i mare , Se arde filamentul. Vă rog,luați din icre! Sunt delicioase, știți? Și sunt de pește doamnă. Vă rog, luați, serviți. Dar muzica,vă place? O operă sau valsul …eu sunt megaloman. Valetul, chiar și dansul, Mă impresionează! Fuga lui Bach,de pildă, Când papa la gonit, Cum a fugit săracul Și câte a pătimit. De frica inchiziției, A trebuit să fugă, Că a murit pe urmă ? E o ipotenuză. Ce soartă au și ăștia, Ce vai de mama lor, De trebuie să fugă De un inchizitor. Că, de închis cu cheia,nu-i închidea pe toți. Nu l-a închis pe Verdi, Nabucodonosor Când i-a-ndemnat să cânte, Pe orbii aceia-n cor. La papa de la Roma,scaunu-n-țepenise. Și-atunci nu erau doctori să-i dea rețete scrise , Să-i scrie malaxoare. Nici farmacii deschise. Non stop, cum e acuma Și nici compozitorii nu se-ntreaceau cu gluma Cu cântece… branșante sau chiar… tendențincioase Că îi puneau pe fugă Și le dădeau la oase.