cărbune

Ideea nu e rea. Strica destul de mult modalitatea de expunere (care, de cele mai multe ori, nu este cea adecvata). De ce tii mortis la rima? Mai mult rau iti face in acest poem; iti stranguleaza ideile.
Elora

păstrez Maria acest mod de exprimare.
Libertatea prea largă a versului alb mă face să mă simt stingher mai întâi, apoi superficial.
Și pentru mine este prea târziu pentru o astfel de ușurătate comportamentală.
Recunosc de foarte multe ori strictețea comunicării constrânse de rimă, dar ideatica suprapunere a ritmurilor muzicale mai atenuează din imperfecțiuni.
Este mult de discutat despre acest subiect, iar eu nu sunt decât un admirator al muzicii în toate formele sale. Inclusiv aceasta.
Îți mulțumesc pentru popas și comentariu.

Martisor in rosu si negru, simbolul contrariilor fie ele si \"rima - vers alb\", arderi totale, flacara extazului, spuza agoniei intr-o naturala, melodioasa curgere... Poezie de spectacol, poezie plecata \"In cautarea dorului pierdut\", facila prin eleganta firescului, pretioasa prin arta slefuirii. Pacat ca nu pot posta imaginea acestei poezii...

... intre starile prin care trecem.
Culorile ce ni se-astern pe acest drum se nuanteaza sub influenta trairilor din suflet si se afla in concordanta cu intensitatea iubirii.