iarnă tristă

\"o iarnă posacă
surprinsă în joacă
în versuri banale\"

Ador acest gen de joaca a la Toparceanu.
O \'joaca\' reusita din punctul meu de vedere, atata timp cat mi-au trecut prin fata ochilor si cioara, si nametii impozanti ca niste amanti, si rotocoalele, si copacii golasi.

E suficient sa te opresti o clipa, sa te uiti in jur si sa culegi poezia, este?

Maria

Priveam din mersul trenului, în dimineața mohorâtă, așteptând sa renască odată cu lumina și naturaa.
Nimic! Și am început să brodez vorbe. Ce a ieșit ai văzut.
Mulțumesc de popas și com.

\"o iarnă posacă
surprinsă în joacă
în versuri banale\"- nu sunt versuri banale Ovidiu ci simple și curgător armonizate

Remarc cu plăcere strofele:

\"doar gările triste
mai caută-n batiste
saluturi formale\"

și

\"doar timpul veghează
naturi ce șomează
sub friguri astrale\"

Cu prietenie,AnMar

poezia are sens...melodicitate...esenta...si traire...
e simpla si in acelasi timp si complexa..
mi-a facut placere s-o lecturez...
Ariadna

imaginea sefilor de statie care salutau trenul; ei (si cioara) sau fumurile erau singurele realitati miscatoare ale peisajului.

... trenului si l-am suprapus peste peisajul inert.
Multumesc de popas si impresii.