ovidiu nacu

...ca de obicei ,n-am avut rabdarea de a citi toate comentariile si pe la jumate m-am oprit ca sa subsrcriu si eu cu parerea!(comportamentul tembel propriu \"agonizantului\").

sincer, poemul depaseste limitarile spatio-temporale actuale printr-o simplitate controversa(n)ta - de unde si acuzatia de \"subiect uzat\". insa uneori mai ai nevoie si de o curatire atmosferica de atrocitatile boombastice ale poeziei prezentului. o picatura de infinit face mai mult decat un kil de versuri galagioase care doar vor sa para \"arta\";
Mai avem nevoie si de infinit cateodata.

\" za masterpis!...\"

draga N. am citit eseul si o parte din comentarii(pe la polemica cu radu bogdan m-am plictisit si restul opiniilor le-am trecut doar razant cu privirea).
eu vad aceeasi prapastie in mintile oamenilor: intre Dumnezeul ce Viu si dumnezeul asupritor prezentat de unele medii ecleziastice. lumea se agata de acest idol pricajit, se lupta cu el, il ataca ,simtindu-l neautentic, iar pe sustinatorii lui(fie \"alesi\", fie datatori de anateme) ii palmuieste din plin. iar mai apoi apar, ca intodeauna, polemicile surde, indarjite , \"filosofiile punctului de vedere\", si lupta in transeele labirintului.
dar asa nu facem treaba, mai oameni buni! si , ceea ce conteaza cel mai mult, in felul acesta NIMENI nu ajunge la cunoasterea Dumnezeului Viu, ramas un anonim pentru \"polemisti\". eu inteleg ca exista multe neclaritati, confuzii, si ca s-o scurtez, multa galagie cu privire la acest subiect. mai inteleg si ca lucrurile nu pot fi clarificate doar printr-un comentar marginal la acest text. e nevoie, cum spunea cineva mai sus, de argumentari serioase pentru a iesi la liman?... dar tocmai aceste argumentari sunt problematice, bazandu-se doar pe o rationalitate excesiva care loveste in tot ceea ce nu e capabila sa inteleaga. si atunci ce sa alegem: irationalitatea oarba, sentimentul religios individualizat, subiectiv si irelevant pt cunoasterea rationala? numinosul?...
cam asta ar fi si intrebarea ta fundamentala la care raspunsurile fura slabe in a-si face datoria ceruta.
eu nu am pretentia de a oferi o solutie, o dogma, ori altceva de ascest tip. dar cred ca daca pornesti pe taramul relativului rationalist( de multe ori irational), de pe axa pur orizontala a problemei, nu vei ajunge niciodata la certitudini, la absolut, la Dumnezeu. targuindu-ti teoriile prin areopagul filozofic al acestei lumi nu-L vei putea gasi pe Dumnezeul Necunoscut, cel cunoscut si vestit de Apostol. avem deci nevoie de predica apostolica? dar mai gasim asa ceva astazi? si daca ascultam glasul diferit de al multimii(singurul capabil de adevarata libertate; libertatea de a te rastigni dar si de a a invia) aceasta cale e una totusi viabila, adevarata?...
multe intrebari il intampina pe cel care cauta nu o cale ci Calea. si aceasta cautare implica o sete profunda de absolut, de certitudine, de autentic, de iubire; o foame nemasurata dupa \"altceva\" decat mugetul gros al hipopotamillor intelepciunii acestui veac; dupa invierea adanca si radicala a fiintei umane(ratiune, vointa, simtire) care a aflat Calea Adevarul si Viata.
numai parasind taramul \"mortilor care-si ingroapa mortii lor\" poti afla libertatea pe care o cauti. iar aceasta inviere nu o poti gasi decat la Cel Inviat.
s-ar putea sa revin asupra subiectului, asa cum am mai facut-o pana acum.

poate setea ta si a altora de a auzi aceste lucruri a fost singurul motiv pt care m-am dez-lenevit. mai planuiesc inca o astfel de scrisoare. de ce scrisoare si nu eseu? pt ca Dumnezeul viu se cere marturisit la modul cat mai personal, singurul capabil sa transmita \"altceva-ul\" divin, picatura de har devenita pt lume \"sarea pamantului\". una e sa scrii despre Dumnezeu, alta este sa il comunici pe Dumnezeu.

cred ca urmatoarea scrisoare se va intitula: Setea Domnului si va incerca sa comunice cate ceva din setea Dumnezeului care, ostenit, cere apa din fantana samarinencei, dar si din setea nestavilita a omului ars in rugul iadului interior.

va multumesc tuturor pt comentarii si corecturi.
de 2x am incercat sa va raspund prin 2 mari comentarii(de fapt niste eseuri solide) si de fiecare data am uitat sa completez rubrica concluzie-rezumat si comentariile s-au pierdut. ma gandesc ca asa a fost sa fie, in orice caz rabdarea mea a cam pierit dupa 2 ore de scris non stop.
promit sa va raman dator tuturor, mai ales lui Dan si Nicoletei, cu un eseu cuprinzator care sa limpezeasca lucrurile . cred ca va trebui sa ma dezbrac de lenea-mi caracteristica si sa scriu ceva care nu sa tulbure apele, ci sa le limpezeasca. oricum de mult il planuiam, dar ceva ma oprea: poate opacitatea cititorilor, poate nemultumirea de sine fata de mesajul ce trebuia transmis, poate, poate, poate...
ai observat corect, Dane, o pagina din jurnalul meu personal nu se poate numi Eseu. vad ca toti s-au agatat de \'ideea de Dumnezeu\' iar nu de tragedie. e un contrast izbitor aici, intre lumina divina inefabila si care transfigureaza existenta umana si viata non-religioasa a omului contemporan, pana la urma , o ne-fiintare.
radu, ma bucur ca ai zambit citindu-ma. ai dreptate, ar trebui sa vorbesc mai simplu, ca tot omul sa ma inteleaga. si daca intelege, probabil nu va mai zambi, ci va surade intelept.

voi reveni.

ok, no problem!

a pyle of shit! iata mormanele guralive ale lumii! iata molozul refractar la orice raza de lumina; iata iadul de zi cu zi ce nu mai poate fi indurat decat intru Dumnezeu.
unde esti, Bogdane, si unde-s cuvintele cele multe si desarte ce s-au vrut raspuns la intrebarea ta?
ti-a ajuns macar unul la inima, sau si strigatul tau a fost unul mimat, si deci vrednic de slabele ecouri \"literare\", gloata de raspunsuri ale poezistilor.
unde esti?

26 de persoane, inclusiv tu banuiesc, au citit textul de mai sus; absolut niciunul nu a avut nimic de comentat. de aici rezulta ca ori nu a fost inteles, ori nu a fost placut.
al 27-lea cititor s-a simtit responsabil sa raporteze situatia, neavand altceva mai bun de facut.
salutari, dane!
:))

..si se vede ca-l iubesti si pe nenea Iancu! chiar atmosfera eseului tau e una caragialiana; mai in gluma si mai ales in serios, motivul pt care tu \"iubesti\" romania e identic cu motivul pt care oamenii de bine, care nu-s nici Mitici, nici Goe(cum o fi sunand la plural:Goi?.) nici alte caractere mizerabile si amuzante tocmai datorita ceastei mizerii, aleg sa plece din Romania ta si a mea, a zilei de azi. se pleaca pe rupte; mai intai capsunarii si sutii, la mijloc, ordonati si incolonati, \"creierasii\" care sunt de 10 x mai bine platiti \"dincolo\"( a se vedea conotatiile mesianice ale acestui \"dincolo\"; o fi tara unde curge lapte si miere in constiiinta amarasteanului de rand?); iar la urma pleaca restul plebei, gloata ademenita de cine stie ce mituri postmoderne cu privire la o \"viata mai buna\" unde? - desigura ca \"dincolo\"!.

ultimu\' stinge lumina!

Iosife, esti teribil!... de mult n-am mai citit un text asa de savuros ca al tau si chiar mi-era dor de o portie zdravana de umor si mai negru...si mai alb...da\'n orice caz \"greu de tot\"!
tre\' sa fie multe fulgere si blitzuri si inseninari absurde pe sub cerul tau innorat de greutatea metalelor.(observ din nou aceeasi mistocareala traditionala impotriva manelistilor; saracii de ei, dupa ce ca sunt obligati sa poarte povara retardarii mintale, mai rade si lumea de ei; si inca nu orice lume, ci acea cu plete lungi si bocanci ridati; o lume plina de nervi care determina oamenii cuminti sa se sinucida ascultand mascarici si porumbei muscati!).
so...pana la urma ramane lozinca: decat armata , mai bine un glonte in cap! al lor si al nostru al tuturor celor care aberam elegant pe marginea absurdului de azi si de ieri, sursa de scandale si sminteli.
se vinde nene ziaru\'? sigur ca da, vinde, al dracu\'!

Nicoleta...:) sincer imi place reactia starnita de eseul tau... si eu ma gandeam sa scriu ceva asemanator dar lenea metafizica ce zace in mine m-a oprit.probabil si opacitatea cititorilor(stii, eu n-am fost niciodata o persoana prea norocoasa, daca intelegi ce vreau sa spun...).
oricum, ma bucur ca o partedin sperantele mele legate de acest site s-au implinit: am intalnit oameni cu care sa pot comunica, cu care sa fiu pe aceeasi lungime de unda.e mult de zis si in legatura cu actul comunicarii, ce este el si cu ce se mananca dar acum ma rezum la cateva surasuri firave.eu nu aplaud ci doar zambesc cu talc atunci cand gasesc picaturi de esential.

despre Nichita se pot scrie versuri si randuri si coli si carti si biblioteci... toate la un loc insa raman cu capul plecat atunci cand in zbor trece ,Ingerul cu o carte in maini\' prin inima ta; si atunci, pret de o secunda, inima bate si viaza pentru cel care a fost si ramane Nichita Stanescu, batranul nostru...

mediocru text!

poemul intr-adevar e frumos si are clasa...daca chiar ai 15 ani,dane, si randurile asternute mai sus izvorasc din sulfet, atunci nu pot decat sa observ, cu bucurie, sagetile tale tasnite catre Cer...Daca sunt sageti de lemn ,soarele le va usca in zbor si moarte au sa cada la pamant; de sunt sageti de fier vor rezista la intemperii,insa nu vor atinge macar bolta de grele ce sunt.Iar de cuvintele tale sunt sageti de aur, asemeni unui mic cupidon postmodern, probabil il vei sageta chiar pe Dumnezeu in inima, caci Dumnezeu dragoste este.
Nu-i vorba goala ce zic eu acum si cred ca si poezia ta are un substrat mai adanc, subconstient, care poate sa fure inima Dumnezeului in Care eu inca mai cred...

sa nu loveasca= sa nu foloseasca

5 e extraordinar, draga Adi, si per total ai cateva idei interesante cu care s-ar putea usor inchega o disutie filozofica(ori macar pseudo-).
pct 3 in schimb e... cum sa spun...prea postmodernist! Nietzsche a rostit celebra formula a mortii lui Dumnezeu;orice copiere a ei, sau reformulare, nu iti poate aduce decat surasuri ironice. oricum, eu care cred in Dumnezeul Care mi s-a facut cunoscut din iubire, Dumnezeul Scripturii si al Bisericii, nu te pot deloc critica pentru afirmatia ta. te inteleg...

un fapt amuzant: citeam pe net o informatie cum ca cel mai mare filosof al scolii ateismului stiintific, ajuns acum la adanci batraneti,a facut o declaratie publica prin care isi cere iertare de la adeptii sai; dupa ani intregi de cercetare stiintifica a ajuns la concluzia ca Dumnezeu exista!

asta da convertire! :)

culmea hackerului: daca esti asa de bun, pana la urma te angajeaza...cei pe care i-ai furat!

cred ca problema nu se pune asa: inainte si dupa \'89. e vorba aici de doua lumi diferite care duc de fapt in acelasi loc: si \"libertatea\" consumista, si conformarea stahanovista inseamna acelasi lucru: pierderea adevaratei libertati,cea care ii confera omului demnitatea de OM.
se stie: in toate vremurile si timpurile adolescentii au un comportament mai...tembel,ca sa-i spunem asa(e o constatare pe care am facut-o mai ales pe pielea mea, si apoi pe a altora). in funcie de mediul psiho-social si afectiv in care traiesc, ei isi vor exprima aceasta stare datorata hormonilor in diferite moduri. ceea ce inainte era \"stoc\" ori doar \"fain\", azi este \'cool\' , \"mega\", \"super\", etc.
care-i problema aici?
iar daca te referi la nivelul de cultura/eduucatie sunt de acord cu tine: azi si nivelul profesorilor lasa de dorit, dar mai ales cel al elevilor. in unele scoli inca mai sunt imprimate de mentalitatea comunista, spaga(sau \"darul\"-cum i se mai spune) functioneaza la niveluri \'normale\',elevii trec clasa, parintii sunt multumiti, profesorii isi iau leafa. deci totul e ok, un ok plin de inteles , facut cu ochiul. dar asta e o alta problema, mult mai acuta decat\"coolnes\'-ul pomenit de tine.

ps pt Dl Herinean: cultura nu se face de la televizor, ci din carti. televizorul informeaza(sau dezinformeaza,cum doriti), cartile culturalizeaza. de urmarit cate emisiuni de cultura -pentru ca desi sunt o raritate, ele exista- si cate emisiuni de...\"cultura generala\", gen ciao darwin, sunt difuzate pe progamele romanesti. eu unul socotesc ca in cel mai bun caz 20% - 80%, in favoarea \"culturii generale\" binenteles. iar progamele straine, la care o buna parte din romani nu au acces(fie din saracie, fie din cauza locatiei rurale) nu ofera cine stie ce \"cultura\", ci mai degraba indoctrineaza privitorul cu ozn-uri, evolutionism, case bantuite, etc.exista si documentare de trei stele ,insa sansa de a prinde unul atunci cand ai timp de tv si te uiti pe aceste programe, este destul de mica.

poezia lasa senzatia de icomplet. \"mai urmeaza ceva\" imi tot suna in ureche un gand nedefinit inca. si totusi, poemul se termina \"indepartandu-se\".

o asteptare excelent exploatata literar. apocalipsa ta e magnifica, tocmai de aceea as fi vrut sa mai \"dureze\" ceva, sa nu se termine asa brusc.

totusi, Monica Ioana Balan trebuie sa aiba ceva ,,sclipire\" din moment ce ti-ai ocupat timpul scriind acest eseu despre ea. cat despre editii prost facute, prefete mediocre, paginatie ilogica si multe altele....\"asa-i la noi\"...
Romania este si va ramane Romania oricat am incerca noi sa o schimbam la fata. in orice caz, valorile adevarate -de ieri, azi si maine- se vor ridica la suprafata indiferent de micile dar multele mizerii autohtone ce obtureaza privirea.

ps: intr-adevar, \"aventurile unei gasculite\" e teribil de...(nici nu stiu cum sa numesc aceasta poezie dar sa nu jignesc autoarea).
e...teribila!