Ovidiu Mantaluta

1. Contextul este important – iar contextul mai larg înseamnă, de fapt, să pleci de aici dacă vrei să găsești oameni care să vrea să te ajute. 1.a. Cerșetorul Petre din Cișmigiu Ovidiu venea,

VIZIUNE Comunitatea școlii noastre: elevi, părinți, profesori, întreg personalul – construiește viitorul. În condițiile crizei economice și sociale din România, a desconsiderării muncii și

Noi, Sfinții Părinți Pe pământ coborât-am În dzilele noastre deschise.. Iar sfântul cel Petru Prin veacuri, Cerșise Ca voi să trăiți, o, voi oameni, Venit-am… Mai stau cu Andreea Si

Cădeau fulgii În jurul lor Ei - dansau, Cu suflete ușoare și albe Strălucind, vântul serii Le invârtejea sufletele De copii Nenăscuți... Ei - fulgi și șoapte Doreau un loc Unde să

Șoarecele e un animal micuț, delicat, sensibil și timid. De multe ori, a spune cuiva că e ca un șoarece, este sinonim cu a-i presupune spaima și fuga, lașitatea chiar. Nimic mai greșit. Șoarecele

Ar trebui, când vine noaptea, Să nu mă plâng niciunde Că ai fi fost Vreodat\' aievea... Și dacă somnul, când nu vine, Te-ar mai duce, Dor gândului meu, Tocit de ani Ar trebui, când vine

Pe cărare Și veri Fără soare Prin noi… Un zbor Pe uitare Cocor Sus, în zare Și ploi... E toamnă, De viață Suspinul De gheață Veni... Un nor, sus, În zare Suspin, Pe

Da, e un lucru, sau un fapt, personal, așa cum vrea categorisirea să categorisesc...deci...e seara mea, dar scriu gramatical corect pentru voi...sau pentru ca voi să puteți citi erorile mele de

Erai tu, Numai călcâie și zulufi Trezită din paiele nopții (grâu treierat la arie) Acum, nu mai spunem: Aveai tot ce ai - Coliniaritate Și zâmbet la brâu

E dimineața, Și vremea Vremii A trecut O noapte, Calea... Fum, și ceață Îmi pare Totul De trecut O punte, două Către moarte E dimineața, Am avut... Avere, vrere Dimineața Din

Două perechi, fiindcă m-am născut. Alte două perechi, fiindcă m-am născut din părinți nepotriviți - nu au fost nici hoți, nici șefi, nici gestionare, nici...așa cum trebuie - să fi fost măcar

Până ieri, era toamnă și chiar dacă mai cădeau frunze, se vedea urma de pe ram, acolo unde, odată, crescuseră, fără să știe că or să cadă... Azi am aflat, că, de fapt, nicio frunză nu cade

Acolo Să cresc dragostea, Copil mut și sălbatic Cu unghii netăiate... Orfan, cântând Din umerii săltați de plâns, la colț de stradă Cu mâini degerate Și ochi de întrebări Fără

Din palmele mele Crește O floare Fără vorbe Și fără Mofturi Din palmele Ce te-au uitat, Crește Liniștea Mi-am astupat urechile Cu ceară Și m-am legat De floare Ca un

De ce-aș mai fi... Un vânt de seară, Liliac Și gând... Cândva, Or spune, unii: Suntem singuri Voi fi și eu... În seară, noapte Și pe vânt...

Doare, dar Nu rupe vraja Al tău, Singur Smuls Dintr-al său Prea mult, și prea rău Þi-am spus Floarea rănită Se-nchide în sine Și lacrimă Amară de reproș E culoarea

Nimic nu am Decât un lemn De suflet Gânduri, Sec... Și sună toaca Cheamă seara Și petrec... Mereu, aceeași Parcă alta Vine Vremea... Asfalt încins, Un gând ucis, Eu trec...