Doctrina militară a șoarecelui

Șoarecele e un animal micuț, delicat, sensibil și timid. De multe ori, a spune cuiva că e ca un șoarece, este sinonim cu a-i presupune spaima și fuga, lașitatea chiar. Nimic mai greșit. Șoarecele are ca puncte de sprijin câteva calități și tactici pe care nu le are niciun animal: 1. Viteza de reacție fantastică – are un metabolism cu viteză mare, iar reflexele lui sunt foarte rapide – fuge repede, sare foarte sus – poate fi și agresiv, feroce chiar – la dimensiunile lui, bineînțeles; 2. Folosește terenul ca nimeni altul – cunoaște bine harta mediului, și are ca element de bază surpriza – apare de unde nu te aștepți – cu singurul scop – să halească brânza sau firimitura de pâine; 3. Este tenace – îl alungi, gândești ca nu mai revine – nici pomeneală – are răbdare să aștepte, pândește în gaura lui până apare oportunitatea; 4. Folosește și construiește un sistem complex de galerii, pe care le cunoaște bine și le străbate pe întuneric, foarte repede – de aceea, poate apărea oriunde, și ajunge de acolo aproape…oriunde; 5. Este tăcut și bine camuflat, nu face niciun zgomot cand se deplasează 6. Stăpânește arta înșelătoriei – este greu de descifrat ce anume vrea și unde vrea să ajungă, nu lasă nicio urmă privind intențiile sale; deplasarea sa este cu întreruperi, aparent șovăielnică, dar calculată să permită opțiuni multiple, în orice moment – fugă în diferite direcții, atacul obiectivului, retragere parțială sau totală. Principiile Șoarecelui 1.Nu te opinti în lucrurile mari și greu de urnit – efortul nu merită 2. Ronțăie câte un pic, și des 3. Găsește un obiect instabil și dă-i un brânci la vale Pentru a putea aplica principiile șoarecelui este nevoie de: 1. Cunoașterea desăvârșită a terenului 2. Viteză de deplasare 3. Cercetare frecventă și amănunțită – monitorizare cu pas mic 4. Curaj în acțiunea decisivă și hotărâre 5. Muncă de cercetare îndelungată 6. Răbdare și optimism