Curriculum Vitae
Noi, Sfinții Părinți Pe pământ coborât-am În dzilele noastre deschise.. Iar sfântul cel Petru Prin veacuri, Cerșise Ca voi să trăiți, o, voi oameni, Venit-am… Mai stau cu Andreea Si
OMOvidiu MantalutaCădeau fulgii
Cădeau fulgii În jurul lor Ei - dansau, Cu suflete ușoare și albe Strălucind, vântul serii Le invârtejea sufletele De copii Nenăscuți... Ei - fulgi și șoapte Doreau un loc Unde să
OMOvidiu MantalutaAr trebui
Ar trebui, când vine noaptea, Să nu mă plâng niciunde Că ai fi fost Vreodat\' aievea... Și dacă somnul, când nu vine, Te-ar mai duce, Dor gândului meu, Tocit de ani Ar trebui, când vine
OMOvidiu MantalutaUn Nor
Pe cărare Și veri Fără soare Prin noi… Un zbor Pe uitare Cocor Sus, în zare Și ploi... E toamnă, De viață Suspinul De gheață Veni... Un nor, sus, În zare Suspin, Pe
OMOvidiu MantalutaAcum nu vin,
E dimineața, Și vremea Vremii A trecut O noapte, Calea... Fum, și ceață Îmi pare Totul De trecut O punte, două Către moarte E dimineața, Am avut... Avere, vrere Dimineața Din
OMOvidiu MantalutaRămân
Acolo Să cresc dragostea, Copil mut și sălbatic Cu unghii netăiate... Orfan, cântând Din umerii săltați de plâns, la colț de stradă Cu mâini degerate Și ochi de întrebări Fără
OMOvidiu MantalutaDin palmele mele
Din palmele mele Crește O floare Fără vorbe Și fără Mofturi Din palmele Ce te-au uitat, Crește Liniștea Mi-am astupat urechile Cu ceară Și m-am legat De floare Ca un
OMOvidiu MantalutaDe ce nu sunt
De ce-aș mai fi... Un vânt de seară, Liliac Și gând... Cândva, Or spune, unii: Suntem singuri Voi fi și eu... În seară, noapte Și pe vânt...
OMOvidiu MantalutaNimic nu am
Nimic nu am Decât un lemn De suflet Gânduri, Sec... Și sună toaca Cheamă seara Și petrec... Mereu, aceeași Parcă alta Vine Vremea... Asfalt încins, Un gând ucis, Eu trec...
OMOvidiu MantalutaMă-mpărtășesc
Mă-mpărtășesc Cu un pahar de vin Și o țigară... Întreaga lume Are-un rost Ascuns În ceața dimineții am ajuns La tine, Doamne Și mă clatin Întregul rost al lumii E-o țigară Pe care-o
OMOvidiu MantalutaDaca vezi o pasare moarta
Aceea, e alta decat inima ta O aripa rupta Are nevoie de Zbor Singur, țipând, Teafăr și întreg, Zborul E dorul meu
OMOvidiu MantalutaIubire
Bibelou De diamant Poetul Pe raftul lui Cu ranga Praf L-a vrut Sar stele Printre stele Și raftul Țăndări Așchii... Iubire Praf de stele Ești nou Și ne-nceput...
OMOvidiu MantalutaDespre oi
Cândva, o oaie... Copite, Premoniții Și blană... Apoi, un cioban: Brazi, fluiere, Și tot așa... Cei doi, pe-nserat S-au sfătuit: Vor emigra în Canada... De atunci, Fluierele Sună a
OMOvidiu MantalutaAcum
Cerul dantelat de brazi Amurg Râul curge prin mine
OMOvidiu MantalutaLacrimi din cer
Curg lacrimi din cer Peste coșul pieptului Plin cu fluturi De pădure Uneori zboară prin mine Ciori flămânde, Căutând păcate Cu gândul Apa din lac Nu spală Și urc dealul Așa,
OMOvidiu Mantalutași totuși lipsește
Sfântă prostie, Să-ți lipsească mereu Și inchiziția să te lipsească De dreptul de a avea Dreptate Mai vine cineva și întreabă: Mă iubești? Apoi, cu simplitate, Mai pune un braț De
OMOvidiu Mantalutașansa
Șansa de a găsi lucruri Care cresc Într-o melodie de demult E aceea de a descifra armonia Din croncănitul corbului Și de a afla brazii prin ceață În mijlocul beției De a trăi, o
OMOvidiu MantalutaO altfel de seară
Cu toții vrem O altfel de seară O certăm dacă nu vine Și-i spunem: da vino o dată... Și vine mereu, dar nu suntem Acolo, în gară Și credem că melodiile Banale Nu se-mplinesc... Nu ne
OMOvidiu MantalutaCafé
Fumuriu, înspre seară Neutru Pianul Adun dinspre tine Șir de chemări Albe și negre În sufletul meu Zace dragostea, Lăsată, așa, de frumusețe... Suntem în lumea bună, Și se
OMOvidiu MantalutaInchisoarea
Un cerc De nimic Mă înconjoară, Zilnic, făcut din Nimicuri Probabil că asta Înseamnă ceva, Dar, am uitat Mă doare capul de atâta Nimic Iar, dacă e ceva Vine cineva Și-mi fură... În
OMOvidiu MantalutaAmar
Muzicant de plăceri, fugăritele, Ieri Ca mai an dondăneam Alăuta ciupeam Azi, prin crâșme, beteag, Bețivan cu toiag Cu plânsori de senil si nădejdi de copil Ca mai an, ca mai ieri, Izgonit de
OMOvidiu MantalutaDespre Sparta
Trecătorule, mergi și spune Lumii Că eu m-am învins aici Neputând să trec De mine.
OMOvidiu MantalutaFotogrammetrie
Inima mea, privită de foarte De sus Pare un relief brăzdat De râuri-femei. Când cobori și încerci Să bei Găsești doar hăuri în care Îți julești Genunchii.
OMOvidiu MantalutaDespre găini
Te rog, nu fi Ridicol, Îmi spui. Îți răspund: Ai văzut cum Moare O găină tăiată? În zbaterea ei nu-i Pic de decență, Participă plenar La moarte. Sufletul nu-i decât Tot o pasăre.
OMOvidiu Mantaluta