Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Café

eram și noi acolo

1 min lectură·
Mediu
Fumuriu, înspre seară
Neutru
Pianul
Adun dinspre tine
Șir de chemări
Albe și negre
În sufletul meu
Zace dragostea,
Lăsată, așa, de frumusețe...
Suntem în lumea bună,
Și se lasă...măslină
Ornament
043.939
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
31
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Ovidiu Mantaluta. “Café.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-mantaluta/poezie/1835591/cafe

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@marius-surleacMSMarius Surleac
Elementele care trebuie șlefuite sunt, în opinia mea:

\"Sună-ntr-o doară\" - cred că ar mai fi de lucrat la acel \"sună\" și aș sugera scoaterea lui \"doară\" din context (nu dă bine)
\"chemări/ Minore\" - alăturarea celor doi termeni îmi dă senzația de lipsă de inspirație, și nu pot să zic că e întocmai una bună
\"În pahar\" - nu prea își are locul acolo, deoarece nu se face o legătură cu primul vers din strofă.
\"Lăsată, așa, de frumusețe...\" - cred că e în plus și strică din imaginea totală a poemului, și din sonoritate
\"Și se lasă...deși e păcat\" - nu face legătura cu precedentul

Totuși, \"Fumuriu, înspre seară/... Pianul\" - ar fi singura analogie cu jazz-ul.

Cred că v-ar prinde bine să găsiți liantul pe întreg parcursul poemului, deoarece sunt elemente care par din cu totul al plan și asta nu face decât să tragă în jos tot conținutul.

Prelucrat cred că ar ieși mult mai bine.

Cu prietenie,
Marius
0
@gherman-adrianGAGHERMAN ADRIAN
\"Zace\" incurca lucrurile putin

cam tulbure versul doi din ultima strofa
0
@atropa-belladonaABAtropa Belladona
Înțelepciunea oglinzii

Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
durere
culoare
ttristă grimasă

cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou

mintea mea ramă
oglinzii

cafe
0
@ovidiu-mantalutaOMOvidiu Mantaluta
la fel de simplu

Atropa Belladona
[07.May.09 13:00]

Înțelepciunea oglinzii

Care-mi spune:
Ești frumoasă
Îmi numără ridurile
Scrise cu multele
Doruri
de ieri până azi

Cărări spre întrebări neîndrăznite
Și pe care și le spun, ție
Și-mi răspunzi, și îndrăznești

Durere
culoare
tristă grimasă
Dar toate trec,
Și vii tu...

Cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
- O mie de chipuri, ale tale,
Toate...și toate-mi sunt aproape

Văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou

Mintea mea ramă
oglinzii
-Nesfârșită oglindă,
Ce te poartă, cioburi de vis
Întreg...
0