Poezie
Café
eram și noi acolo
1 min lectură·
Mediu
Fumuriu, înspre seară
Neutru
Pianul
Adun dinspre tine
Șir de chemări
Albe și negre
În sufletul meu
Zace dragostea,
Lăsată, așa, de frumusețe...
Suntem în lumea bună,
Și se lasă...măslină
Ornament
043.939
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ovidiu Mantaluta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 31
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ovidiu Mantaluta. “Café.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ovidiu-mantaluta/poezie/1835591/cafeComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Zace\" incurca lucrurile putin
cam tulbure versul doi din ultima strofa
cam tulbure versul doi din ultima strofa
0
Înțelepciunea oglinzii
Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
durere
culoare
ttristă grimasă
cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou
mintea mea ramă
oglinzii
cafe
Îmi numără ridurile
de ieri până azi
cărări spre întrebări neîndrăznite
durere
culoare
ttristă grimasă
cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou
mintea mea ramă
oglinzii
cafe
0
la fel de simplu
Atropa Belladona
[07.May.09 13:00]
Înțelepciunea oglinzii
Care-mi spune:
Ești frumoasă
Îmi numără ridurile
Scrise cu multele
Doruri
de ieri până azi
Cărări spre întrebări neîndrăznite
Și pe care și le spun, ție
Și-mi răspunzi, și îndrăznești
Durere
culoare
tristă grimasă
Dar toate trec,
Și vii tu...
Cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
- O mie de chipuri, ale tale,
Toate...și toate-mi sunt aproape
Văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou
Mintea mea ramă
oglinzii
-Nesfârșită oglindă,
Ce te poartă, cioburi de vis
Întreg...
Atropa Belladona
[07.May.09 13:00]
Înțelepciunea oglinzii
Care-mi spune:
Ești frumoasă
Îmi numără ridurile
Scrise cu multele
Doruri
de ieri până azi
Cărări spre întrebări neîndrăznite
Și pe care și le spun, ție
Și-mi răspunzi, și îndrăznești
Durere
culoare
tristă grimasă
Dar toate trec,
Și vii tu...
Cu ochiul aș sparge-o
dar mi-e că devine
o mie de ieri până azi
- O mie de chipuri, ale tale,
Toate...și toate-mi sunt aproape
Văd unghii ce-și dor rădăcina
prin țipătul alb
întorsul ecou
Mintea mea ramă
oglinzii
-Nesfârșită oglindă,
Ce te poartă, cioburi de vis
Întreg...
0

\"Sună-ntr-o doară\" - cred că ar mai fi de lucrat la acel \"sună\" și aș sugera scoaterea lui \"doară\" din context (nu dă bine)
\"chemări/ Minore\" - alăturarea celor doi termeni îmi dă senzația de lipsă de inspirație, și nu pot să zic că e întocmai una bună
\"În pahar\" - nu prea își are locul acolo, deoarece nu se face o legătură cu primul vers din strofă.
\"Lăsată, așa, de frumusețe...\" - cred că e în plus și strică din imaginea totală a poemului, și din sonoritate
\"Și se lasă...deși e păcat\" - nu face legătura cu precedentul
Totuși, \"Fumuriu, înspre seară/... Pianul\" - ar fi singura analogie cu jazz-ul.
Cred că v-ar prinde bine să găsiți liantul pe întreg parcursul poemului, deoarece sunt elemente care par din cu totul al plan și asta nu face decât să tragă în jos tot conținutul.
Prelucrat cred că ar ieși mult mai bine.
Cu prietenie,
Marius