Ovidiu Mantaluta

În vara asta au trecut Mulți ani Fiecare clipă cîntărește Greu, ca o picătură De aur topit Îmi picură vara în carne și ard Mult mai repede Când m-oi isprăvi În loc de trup, voi fi O

Hai, stai cu mine să așteptăm Ploaia, care, după cum știi Vine de sus, ca și copacii. Când plouă, pot crede și eu Că sunt o picătură Și o să mă zdrobesc De gâtul tău.

Îndoiala Ca un minereu radioactiv M-a pătruns În gând, În calcul În păreri. Sunt ca o valiză La verificarea vamală. Îndoiala m-a trădat.

Bibelou De diamant Poetul Pe raftul lui Cu ranga Praf L-a vrut Sar stele Printre stele Și raftul Țăndări Așchii... Iubire Praf de stele Ești nou Și ne-nceput...

Ascultă-mi gândul Nenăscut încă În el e cântec, e vânt Si pietre de râu. Tu însăți curgi, clară, peste gândul meu Mă spăl întru tine, și Nu mă satur să te simt, Coplesindu-mă, clară, Izvor

În arșița de piatră, nu am teamă Privesc spre orizontul depărtat Fata Morgana dinspre el mă cheamă, Cu văluri nepătrunse, de păcat Să-mi cânți, și eu să văd cum crește Livada de smochini, în

Pereții peșterii Cu ocru Și sânge De șopârlă În zale grele, Dor Mă paște Ascuns în grota Neagră De păcat Cu ocru, roșu, negru, Viața Fierbe Izvor de peșteră, Și gând

O flacără, ce am aprins, păleste Din ceara dulce, lacrimi de opal… În flacăra cea vie, vlaga se-ofileste Cu visuri arse, smirnă si santal… Altar nebun, cu jarul cît e zarea, Mă rog, fanatic, la

Și fericirea Cât lumânarea A ținut Pereții reci, de-acum, în iarnă, Mi-or ține, singuri, De urât… De ce hulești acum, sărmane, Că focul tău, vremelnic, n-a venit… Un foc, vârtos, cel

Marea, Și clipocit de zări Frumoase valuri, seara, Cu roșiile maluri Și roșii așteptări… În întuneric, plânge… Se zbate ca să iasă… Un freamăt și un zbucium Și-adorm, și-aud Iubirea Cum

E dimineața, Și vremea Vremii A trecut O noapte, Calea... Fum, și ceață Îmi pare Totul De trecut O punte, două Către moarte E dimineața, Am avut... Avere, vrere Dimineața Din

Țin minte, din vremurile când trăiam într-o republică românească - nu foarte socialistă, nu foarte republică - bancurile bune, chiar excelente, care circulau pe atunci. Doar unul - americanii au

Ea, minciuna Vreau cugetări De pușcărie goală Din casa mea, cu gratii De argint De aur bare La viața mea, să fie Le-aș da pe-o oră Soră Deplină De alint Un snop de datini,

Cădeau fulgii În jurul lor Ei - dansau, Cu suflete ușoare și albe Strălucind, vântul serii Le invârtejea sufletele De copii Nenăscuți... Ei - fulgi și șoapte Doreau un loc Unde să