ovidiu cristian dinica

viața este uneori ca o iubită trișată abandonată pe pârtia de schi unde vezi cerul mai înalt dar și capătul drumului acoperit de nămeți, înoți în mijlocul zăpezii mânat de frică, te frângi

singurătatea din ochii tăi o culeg gram cu gram cobor cu ea în stradă unde gemetele depărtării vin din gări friguroase, călătorii poposesc rar aici se deschid uși și umbrele înserării sunt

stele cu pocnet sec aduc miezul zilei lângă livezi fierbinți în care umbrele se ascund să afle lumina văzduhul plânge se umple așteptarea în calea transfuzilor de memorie felinare în

stejarii înserării strâng ploaia sa acopere trupul tău plâns în noapte cu strigăte adânci pașii ce-ți știu chipul ți-l desenează pe sticlă să-l poarte în suflet pe străzi lumina se

Singurătatea este asemeni unei ploi o privești dar nu atingi cerul, ai privirea în pământ, zeii te văd cu îngăduință poți măsura certitudinea prin ochii lor, fiecare cuvânt rătăcit

Geamantanul lui Dragnea s-a răsturnat peste țară. Din el au ieșit gogoșile ce plutesc la suprafață ca un rahat într-un lac cu apă sărată. Pute al naibii și nici măcar nu am ieșit cu bine din

în spatele gării ca o majusculă albă biserica ascultă tăcută, frunzele toamnei copertină lungă și deasă o înconjoară, are acoperișul roșu ca un sânge prelins, deschisă îngerilor veghează în

Poezia se naște în poligonul de tir al inimii dragostea cel mai plăpând ricoșeu se înalță spre răsărit să atingă polul intangibil al soarelui unele cartușe trag după ele linistea în care se

între pat și cer singurătatea își face de cap, monotonia, frigul ard, imaginea familiilor fericite dispare locatarii din apartamentele înghesuite ca într-o imensă nucă caută intimitatea

băutorul de cafea amară și-a pierdut iubirea, cu geamurile deschise nu vede lumea, varsă rafturi întregi cu metafore în valuri, salvează cuvintele, cu neliniștea strânge dobânda orelor

femeia cu lumina în priviri apreta liniștea din cuvinte pe pat se odihnea cupa blândă a sânilor mâna sprijinită pe coapse sub scaun copia trupului iese din fabuloasa rochie șifonată pieptul îi