Dorință împlinită
Pentru Mircea, tânărul venit din Dor Mărunt, defilarea se sfârșise în scuarul orașului, acolo unde mulțimea încă vibra ca un stup tulburat. Uralele îi răsunau în
ODovidiu cristian dinicaPrizonier în noapte
Se simțea în mijlocul fetelor ca într-un ciclon. Îl asaltau cuvintele lor frivole, gândite parcă să-l provoace emoțional. După lunga călătorie făcută împreună cu ele din provincia Olteniei până
ODovidiu cristian dinicaIn lumea extraplată
Ca inginer stagiar ajunsesem de curând în lumea extraplata tocmai la răspântia timpului cand ploile curgeau de-a-ndărătelea să nu topească formele alungite ce ar fi putut cu ușurință să-și piardă
ODovidiu cristian dinicaCascada de portocale
Căldura lunii era apăsătoare, aproape chinuitoare. În municipiu sosiseră delegați din localitățile din jur, iar comunele își
ODovidiu cristian dinicaUmbrele care țes devenirea
În fiecare noapte, el simțea cum ceva nevăzut îi marchează trupul. Nu era durere, ci o presiune tăcută, ca niște semne lăsate de o cerneală vie. Pielea îi devenea o hartă a unor constelații pe
ODovidiu cristian dinicaPorcul
Trenul pufnea și se opintea ca un măgar bătrân care jurase că nu mai trage nimic în viața lui. Nori de fum se rostogoleau peste gară, de parcă locomotiva ar fi încercat să ascundă dovezile unei
ODovidiu cristian dinicaCântecul bătrâneții
Într-o după-amiază toridă de vară, când ulița satului părea adormită sub greutatea soarelui, în curtea Getei se auzea doar bolborositul liniștit al cratiței de pe pirostrii. Aerul mirosea a caise
ODovidiu cristian dinicaApocalipsa Albă
Gerul din iarna lui 1929 nu a fost doar frig năprasnic , era mai mult o fiară nevăzută care mușca din oameni și din case. Astfel satul de pe malul Dunării părea îngropat sub troiene, iar fumul
ODovidiu cristian dinicaUnde dai și unde crapă!
Era o zi de lucru perfectă pentru contemplat nori, verificat frunți în oglindă și eventual... evadat în natură. Așa m-am trezit într-o mașină condusă de un individ cu privire de poet și puls de
ODovidiu cristian dinicaAneta
Sărăcia este asemenea unei boli, te leagă de curte, te zbați degeaba să ieși la liman, așa credea Aneta, privind de pe prispa casei în lungul curții unde câteva găini scormoneau în țărână. Era încă
ODovidiu cristian dinicaNoaptea nunții
După o noapte de neuitat în care își sărbătorise ziua de naștere, Marian voia să facă o incursiune împreună cu Ștefan, sperând că aerul curat îi va alunga oboseala acumulată. Se înviorase cu un
ODovidiu cristian dinicaMesajul din Noapte
Noaptea îl ținea treaz, ca și cum ar fi vrut să-i amintească de toate lucrurile pe care nu le spusese. Întins în pat, asculta cum tăcerea se adâncea în jurul lui. Avea un telefon pe masă și o voce
ODovidiu cristian dinicaUmbra însingurată
Pe malul râului cu țărmuri sălbatice, timpul se oprise. Era un loc uitat de hărți, dar viu în șoaptele bătrânilor care vorbeau doar în pragul somnului. Acolo, malurile se mutau cu fiecare generație,
ODovidiu cristian dinicaUn copil si o carte
Copilul privea lumea cu ochi mari, limpezi, ca două ferestre spre o realitate paralelă. În jurul lui, orașul se mișca grăbit, dar el rămânea netulburat, cu fruntea aplecată asupra unei cărți. Lumea
ODovidiu cristian dinicaRevenirea
Cei doi soți nu-și vorbeau de ceva timp. Își împărțeau spațiul locativ într-o înțelegere tacită, ca într-o legiferare trecută prin obolul timpului. El, preocupat să scrie, imagina realitatea. Ea
ODovidiu cristian dinicaGardul dintre lumi
Ilie era un om dârz. Bolovănos, cu mâini crăpate de muncă și o privire tăioasă, vorbea puțin și apăsat. Nu-i plăceau vorbele goale, nici oamenii care le rostesc. Era aspru, dar nu rău. Se izolase
ODovidiu cristian dinicaColoana 5 – Povestea care nu vrea să tacă
Coloana 5 – Povestea care nu vrea să tacă Rahova, ora 22:43. Blocul 17B părea adormit, dar înăuntru, ceva respira. Liniștea era spartă doar de bâzâitul obosit al neonului de pe hol, ca o inimă care
ODovidiu cristian dinicaEclipsa
Inundat de razele soarelui, centrul se transformase într-un ocean nemilos, în care ființele se topeau. În respirația lor se simțea teama, condusă de nervozitate. Caldarâmul încins primea
ODovidiu cristian dinicaUn altfel de timp
Dimineața venise repede, ca și cum după o lungă noapte plină de vise s-ar fi dezvelit obeliscul lumii traversate de incertitudini. Ca meteorolog, eram preocupat de evoluția vremii și îngândurat de
ODovidiu cristian dinicaNeliniștea
Neliniștea Domnica era o femeie singuratică, trecută de șaizeci de ani, cu părul alb strâns într-un coc auster și ochii adânciți de nesomn. Locuia într-o garsonieră la etajul al patrulea din
ODovidiu cristian dinicaCodrin
Codrin copil de etnie roma era iubit de păsări.. Înalt, cu brațe vânjoase atrăgea privirile de la distanță. Mușchii îi ieșeau în relief sub hainele ponosite, iar zâmbetul îi trăda o siguranță de
ODovidiu cristian dinicaRevenirea
Cei doi soți nu-și vorbeau de ceva timp. Își împărțeau spațiul locativ într-o înțelegere tacită, ca într-o legiferare trecută prin obolul timpului. El, preocupat să scrie, imagina realitatea. Ea
ODovidiu cristian dinicaUn copil și o carte
Copilul privea cu ochi mari, limpezi, ca două ferestre spre o realitate paralelă. În jurul lui, orașul se mișca grăbit, dar el rămânea nemișcat, cu fruntea aplecată asupra unei cărți.
ODovidiu cristian dinicaSub cerul spart
Tunetele răsunau asurzitor, ca niște pături imense scuturate de mâini nevăzute deasupra orașului. Cerul amenința cu ploaie și grindină, iar orizontul întunecat părea să apese peste grijile
ODovidiu cristian dinica