ovidiu cristian dinica

din cetate au rămas zidurile loc al iederii, cuvintele se coc sub ochii nepăsători ca și cum și-ar lua zborul făpturi de pluș, poeții aleargă după o gură de aer înnoadă nevoi de la o lună la

ca și când te-ai tocmi pentru starea vremii ești convins că rutina se va termina, magazinele se vor închide ca urmare a scumpirii curentului, scoți câinii la plimbare și te înconjori de

din cetate nu au rămas decât zidurile, pictorii de ocazie scriu lozinci ca și cum și-ar lua doza de narcotice, la umbră chiriașii aleargă după o gură de aer, înnoadă nevoi de la o lună la

fata din colțul prelung al străzii se rătăcește în cifrele mărunte, vântul o asaltează cu pagini de ziar, se simte înconjurată ca si cum o ceată de maimuțe i-ar cere mângâiere, tacticos ea își

piciorul drept este un răzvrătit vrea cu tot dinadinsul să-mi scurteze nopțile, după el pot măsură timpul, brusc începe să țipe țipă durerea din oase, are îndrăzneala să se creadă cel bun, cel

nici urzicile nu ne mai ajung unii spun că au trecut prea repede alții ba din contră că nu are cine să le culeagă, toți sunt în casă cu luminile aprinse, soarele îi găseste ascunși după

vorbesc cu pereții zugrăviți de tăcere ca și cum un pictor trist i-ar fi acoperit neinspirat în culorile amiezii, bântuie fiarele pădurii lasă copacii cu ramurile pregătite să-mi agăț

groparii ar putea dacă ar dori să întoarcă pământul cu josul în sus, să-l framânte, zilnic moare câte cineva iar aceasta le dă mult de furcă viața se revoltă pentru toate neajunsurile, cunosc

omul lovit s-a întors printre ai săi, s-au strâns cu toți să-l vadă, să-i vorbească, cu coiful și platoșa căzută nu l-au recunoscut, întins părea că se odihnește, ochii săi ar fi căutat un

să strângi apa în brațe este o nebunie, să stăvilești nisipul ce-ți fuge sub tălpi când aerul te ustură este o neputință, să vrei să înoți în avalul fluviului cu multe brațe rupi tăceri ce

ca un făcător de pace coborâtor din stele trec strada cu zâmbetul schimbat în uitare, memorii incandescente mă apasă în spitalul ce arde sub tălpi, văd ceața cum patinează pe

în locul cărților au apărut cuptoarele, rafturi întregi au fost înghițite de parcă intrau în malaxoare, le striveau asemeni fructelor alterate, le preschimbau în alcool, șiruri fierbinți de

seara, în funcție de unde mă aflu începe să ningă, ninsoarea îmi cuprinde umerii, pieptul, coboară pe șira spinării, acoperă picioarele până la vârful degetelor, se oprește brusc ca și cum s-ar

de la o vreme ni se pare că plouă, că norii au dispărut din calea soarelui, ni se pare, astrul fără să tacă aruncă săgeți încinse ca dintr-o bătălie se zbate în valuri

de la o reuniune mondenă te poți alege cu dureri de cap și o viziune depășită a relațiilor sociale în rama unor plictisitoare conversații, măști multe, multe măști, dedesubturi orbitează

strada surâde sub globurile sparte, traiectorii ciudate țin prizonieră odiseea, urbea urmărește cu interes peripeții monotone seriale mondene, zidurile susțin trupuri supuse ce au renunțat la

s-ar putea să vă par nechibzuit dar vă iubesc, nu mă sperie moartea, fie ea și provocată singurul lucru care mă neliniștește este veșnicia asupra căreia nimeni nu se poate însă pronunța, o

ca la o defilare încolonați aruncăm pașii, trecem de statui și întoarcem capul cu ochii la steagul spart salutăm cerul și cântăm doamne să ne ierți, niște naivi,scuipăm semințe, câteva

a scrie despre pădure când ești asemenea vântului este ca și cum ai invoca ploaia la o moară secată dai viață gândurilor împleticit în ignoranță, pretenții egoiste îți colorează

ca om privea țara de la înalțimea aspirațiilor sale, dorea o lume în care să locuim cu toții, crezul său puternic clădea zorile țării unite cu legi clare să dea curs nou vieții, să fie

chipul ei nu are nimic strălucitor, doar ochii neprețuit dar asemeni focului, este grăbită prea grăbită pentru a fi înțeleasă, nimic care să trădeze armonia trupului său, sânii precum

să asculți Eminescu în liniște este ca și cum te-ai închina poeziei ca într-o rugăciune de seară repetată insistând pe cuvinte, ele să devină parte din trupul tău în comuniune cu