Ottilia Ardeleanu

mă bucur mult că ai empatizat cu ceea ce am scris mai sus și mulțumesc mult.
Îți doresc în continuare sărbători cu pace și armonie și spor la scris!
Christos a înviat!

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/13989566/toamna_o_alt%C4%83_femeie_ce_simte
pe aceasta unde o încadrați?

Vă mulțumesc de pevenire pe această poezie.

Gabi, mulțumesc mult pentru rezonare.
Emilian, bucuroasă și mulțumesc din suflet.
Irinel, cred că ești potrivit pentru un critic literar, și nu glumesc! Mulțumesc.
Gela, mă încred mult în percepția ta fiindcă știu ce poetă ești!
Domnule Octavian, este doar o "compunere", ci nu o înmormântare reală, îmi pare rău de insatisfacție, dar vă mai aștept. Vă mulțumesc.
Domnule Romulus Câmpan Maramureșanu, proză/compunere nu poate să fie, personală nici vorbă, dar dacă nici ideea metaforică nu poate fi poezie, atunci eu nu știu unde să-l încadrez. Nu e nici articol, nici recenzie, poate o vizuală. Îmi pare rău că nu a fost pe gustul dumneavoastră, dar vă mai aștept și vă mulțumesc.

Adevărat, a înviat!
Maria, draga mea, mulțumesc mult pentru comentariu și îmi pare rău că treci printr-o asemenea suferință, însă mă bucur că reziști și îți duci viața în speranță, credință și poezie! Multă sănătate îți doresc!

este de nota o sută! dar, pregătit de acel dor!
un poem sensibil, emoția își spune cuvântul, bărbătește, în fiecare strofă.
dă-mi voie să luminez drumul nemuririi!

un discurs care te face să ții la viață mai mult ca oricând. mi-ai amintit de felul în care s-a dus tatăl meu, într-un mod inadmisibil, în pandemie, este un discurs care îți dă fiori, un discurs care te face să te întrebi cât de rece poate fi acolo unde e indiferență, moarte, nimic!
e un text în care lacrimile sunt lumini de veghe!
dă-mi voie să aprind o lumină pentru acei tați pe care nu îi mai avem!

înțeleg, forma aceasta nu vă este pe plac. Voi vedea ce pot face.
Eu mă bucur că sunteți aici, și să mă credeți!
Chiar dacă nu pot fi mulțumită întru totul de reacțiile voastre, sunt reacțiile voastre și nu pot să trec peste!
Voi vedea. Momentan, mă bucur de faptul că existăm!

oricine poate extrage esența unui text și face o poezie. e un fel de poezie la poezie, sau proză la proză, depinde cum vede fiecare. sunt atâția poeți pe metrul pătrat încât, unora li se apleacă dacă văd vreo expresie pe care au scris-o și ei într-un text de-al lor. e ca și cum dicționarul nu ar fi la îndemâna tuturor.
ce e aia o notiță? câteva cuvinte ca să nu uiți mai încolo ceea ce ai vrut să scrii - un exemplu. aici nu poate fi vorba de o notiță. concret: ce trebuie să lucrez?
mulțumesc de popas și cuvinte.

toți cei care se inspiră din ceva, de undeva, cumva, trecând prin filtrul personal, scriu undeva de unde se inspiră?
este obligatoriu să spui că te-ai inspirat dintr-o poezie de-a lui Irinel, spre exemplu?
eu mi-am imaginat o nebună cu adevărat, o nebună care iubește pământul de sub tălpi mai mult decât oamenii. și doar despre asta vorbesc. nu despre crime și ce altceva mai conține cartea, filmul...
tu din ce te inspiri? nu din lucruri văzute, citite, sau chiar întâmplate?
ce vrei mai mult de atât?
am spus că admir lecturile tale deosebite, nu te-ai prins?

absurditate să se identifice cineva cu un personaj de carte, film, teatru, pictură etc.
fiecare, însă, trăiește în felul său o anumită poveste, chiar dacă nu este a lui.
când spui: ce frumos este acel tablou, acea persoană, acea poezie etc., de fapt ești tu cel/cea care are acel frumos înăuntru.
Irinel, foarte mulțumesc!

totdeauna bucuroasă de intervențiile voastre pro ori contra.
George, posibil, eu așa am găsit să-mi expun gândurile în urma unei lecturi deosebite.

Irinel, apreciez mult comentariile tale și faptul că mă citești. Admirație pentru bunele lecturi!

Maria, rezonarea face parte din poezie. Un text fără reacții precum a ta, pică din start de la candidatura la poezie.

Adevărat, a înviat!

Vă mulțumesc!

înălțător, se citește în tăcere, întru spirit. metaforizat inteligent, mi-au plăcut multe dintre sintagme și mi-am imaginat fiecare vers, strofă, un poem-binecuvântare acestor sărbători!
felicitări, Maria!

Lutabrab și Aiemef, într-o interpretare haioasă, umor fin și ironie, avataruri, imaginație, semantică subtilă.
Să vedem ce va urma. Impresia mea este că se va concretiza într-un volum. Felicitări!

repet, este o părere, părerea ta. Și nu-mi place să răstălmăcesc părerea cuiva. Am înțeles din prima ce zici.
Textul este exact cum a venit!
Nu spun că nu e modificabil/ transformabil/ corijabil..., dar ce vezi sus a fost exact cum a venit. Lasă-l să fie!
O zi plină de inspirație să ne dorim!

este ceea ce voiam să savurez.
am citit cu păcere.

poezie despre cum să te faci poezie, să dezbraci poezie, să iubești poezie! În Dumnezeu nimic nu e imposibil, iar tu, Gabi, ești înzestrat. O spune ultimul vers :).

totdeauna când citim sau scriem, e chestiune de stare. Cel puțin, la mine așa se întâmplă. Așa că, e posibil și uman ca să nu ne placă sau să ne placă extraordinar ce citim la un moment dat. De aceea, consider că oricare opinie venită la un text este rezultatul unei stări și simțiri de moment. Când recitești, aflându-te într-o altă stare, simți textul altcumva. Și tot așa. Așa, încât, am mai spus-o, de ce se supără oamenii între ei? Știm din start că suntem construiți ca unicate! Gândim diferit, trecem prin situații diferite etc.
Mulțumesc!

Nu!Nu fumez, Irinel, dacă asta are vreo importanță pentru cineva. Important este pentru mine.
Versurile vin către mine când vor ele și totdeauna cu simțire, nu le caut eu. Da, nu-mi place logoreea în poezie, e felul meu de a mă exprima, nu pretind nimănui să scrie ca mine. Cu plânsul, ce să zic, așa pare? E interesant cum se văd lucrurile din afară. Și, ca să vezi treabă, apropo de cui, azi am călcat într-unul! adică: fiecare pas un cui!
Este doar de simțire totul, nu numai în această poezie a mea.
Mulțumesc, Irinel.

Leo, da, pot mai mult! Și pot, dar mai ales am să pot! Dar, textul de față nu este în afara valorii, dimpotrivă! Acum, depinde de fiecare cum și ce vede în valoare. Ce înseamnă valoarea pentru el și la ce nivel privește lucrurile. Nu am motive de supărare, fiindcă este doar o opinie. Nimic fals în ceea ce scriu. Totul vine dinăuntru. Și vine când vine, fără sforțări. Sunt scintilații. Despre cui, tocmai ce i-am scris lui Irinel! Ca să vezi cum nimic nu e întâmplător în suflet, în trup, în credință! Oftică!? Aici jignești! Ofticați sunt unii care se cred nemaipomeniți și nu admit comentarii negative sau mai puțin favorabile! Eu sunt om înainte de toate: de profesie, de proveniență, de cultură, de studii, de religie... Cine se dă mare își spune doctor (docent), inginer, profesor... Nu! Suntem oameni (sau nu!) unii în fața celorlalți!
Mulțumesc.

Vă mulțumesc, stimată Emilia Dolcu, deși comentariul îi este adresat lui Leo, dar știu cât sunteți de simțitoare.

Zile pascale cu senin!

film, imaginație, altfel văzut drumul... Deci, plăsmuire, viziune, ia-o cum vrei.
Este dincolo de realitate, cum nevăzutul, neatinsul, nelămuritul...

îmi pare rău. Aici este propriul film. Mulțumesc.
Te mai aștept.